Cum a fost la Winter Tri Challenge?

Povesteam aici despre decizia “necantarita” de a merge la primul meu traitlon, despre circumstantele, sperantele si temerile de rigoare. Pot sa spun cu mandrie ca atat eu (la proba de alergare si inot) cat si Alex (la proba de bicicleta) am dat tot ce am putut, doar ca … am putut cam putin :)

Ziua a inceput destul de devreme.  In ciuda oboseli accumulate dupa o saptamana “maraton” la birou, m-am trezit inainte sa sune desteptatorul in intuneric.  Am stiut din clipa in care am deschis ochii ce zi este ..Este “race day” …si am simtit cum ma energizez instant in ciuda ploii de afara! Ne-am organizat cat de rapid posibil cu micul dejun, bagajele (si cate lucruri trebuie luate la un triathlon!!), si “inspiratia universala” – luand la purtator cei doi meteoriti cu rol de talisman.

Inainte de start am facut o inspectie a zonelor de tranzitie, am mancat ceva baton energizant si am facut o incalzire cam lenesa ..afara era frig, iar eu mi-am impus sa ma “calesc” in haine primavaratice. O ultima poza de grup cu 3 colegi aflati la primul traitlon si sunt gata de start: ceas da, muzica da, restul tine numai de mine.

Alergarea a inceput cu o mare mocirla prin padure si o mica ciocnire cu un alergator cam grabit din spatele meu, dar curand eram pe drum aproape asfaltat alergand cu bucurie. Am lasat alergatul pe planul doi din decembrie, o data cu inceperea inotului, asa ca picioarele mele musca cu pofta din asfalt.

Ma simt bine, muzica imi da energie, dar arunc un ochi pe ceas si raman uimita ..alerg cu 14 km/h… enorm pentru forma mea fizica actuala si pentru o cursa care se anunta lunga. Pun frana si ma uit in jur, nu eram nici pe departe in primul pluton, iar acum  raman spre coada … e incredibil… la triatlon se alearga foarte repede!! Ma fortez sa raman la 12km/h …dar curand nici nu mai e nevoie … corpul meu se razbuna pentru nesabuinta de mai devreme… incep sa ma doara cateva “componente” ..si sunt abia pe la kilometrul 3!

In ultimii km alerg destul de mult langa colega mea Adina, avem ritmuri diferite de alergat dar ne regasim de fiecare data pe traseu, asa ca mai schimbam cateva vorbe. La 4.3km ma energizez cu gandul ca mai am doar 700 de metri (regulamentul spunea ca avem de alergat 5km) si o incurajez si pe Adina sa alerge mai repede, caci “nu mai e mult”.

Caut o melodie inspirationala in ipod, dau din maini si ma fortez sa fac pasii mari ca sa “termin” traseul mai repede…dar linia de finish nu se vede. Pe la 5.5km incep sa ma intreb daca ceasul meu merge bine, pe la km 6 incep sa spun cateva cuvinte de duh la adresa organizatorilor si incep sa merg ca sa imi trag sufletul. Vad in jur alte fete usor descumpanite, iar din sens opus incep sa apara primii biciclisti. Asta e momentul cand alerg din nou, gandesc ca nu mai e prea mult…

Am ajuns la tranzit strangand din dinti ..au fost aproape 7km (!) si am platit scump pentru strategia proasta si lipsa de informare …am oprit ceasul la 37min, 30 sec … se putea si mai rau :)

Alex pleca ca vantul si ca gandul pe bicicleta…cred ca inghetase cat m-a asteptat! Zambesc cand ma gandesc ce il asteapta…dumul e plin de gropi si noroi, iar bicicleta lui e grea si cam ruginita …simt ca va fi o experienta speciala :)

Privesc spre ceas ca sa stiu cam cat imi permit sa ma odihnesc inainte sa ma imbrac pentru proba de inot.  Migrez incet catre vestiare si trag de muschi ca sa imi revin…In scurt timp ma simt excelent si simt ca pot sa ma iau la tranta cu bazinul olimpic … hai sa te vad!!

Alex soseste cam dupa 45 de minute (un super timp considerand drumul anevoios de 13km, lipsa de experienta si de antrenament dar si problemele tehnice cu bicicleta) si arata cam sifonat … nu apuc sa il incurajez, iau cipul si alerg spre bazin..e vremea sa incasez profitul de pe urma antrenamentelor la inot :)
 
Intru pe culoarul meu (numarul 9) si ma trezesc imediat pentru ca apa e mai rece decat ma asteptam. Nu e neplacuta senzatia, doar surprinzatoare! Imi pun ochelarii si ma uit in jur, lumea inoata cu spor si ma intreb daca sa incep cu o incalzire sau  sa dau tot ce pot din prima. Asta e momentul cand ma gandesc ca o strategie nu mi-ar fi prins rau, dar e cam tarziu sa imi sun instructorul pentru sfaturi - mai ales ca nu i-am spus ca particip deja la o cursa :)

Pornesc... bratul stang, bratul drept, respir, bratul drept, bratul stang, respir…hai ca merge treaba… desi e cam infricosator sa constati cat de lung este un bazin de 50 de metri in comparatie cu piscinuta de 20 de metri de la Daimon Club. Parcurg incet incet distanta desi simt ca se cam termina bateriile. Resimt oboseala de la alergare si nu ma pot concentra prea bine… ma concentrez pe brate si uit de picioare, imi reglez  picioarele si uit de respiratie … off … o bucata de creier daca as avea in plus!!

La tura 7 de bazin simt prima durere in bratul drept … nu stiu ce am facut sa il supar atat de rau si nu prea am ce sa fac acum… la margine ma opresc si incerc sa intind putin muschii dar doare si mai rau asa ca asta e … triatlon am vrut, si triatlon am primit … nu am voie sa ma plang :)

Am iesit cam lesinata dintr-un bazin aproape gol, multi au terminat deja competitia. Imi dau jos ochelarii si privesc catre finish ..ceasul arata 1h 34 si ceva secunde… imi impun sa termin sub 1h 35 ca sa simt ca am indeplinit si eu un obiectiv….Alerg catre linia de finish si zambesc pe ultimii 2-3 metri ..ceasul e de partea mea iar eu urmeaza sa termin un triatlon. Uit de dureri si de oboseala … simt ca sunt in al 9-lea cer :). Timp final 1:35:00

A fost minunat, ma simt fantastic, il gasesc pe Alex si ne imbratisam …am facut-o si pe asta!!. Am aflat mai tarziu ca echipa “doi meteori” a fost a doua de la coada in clasamentul pe echipe.  Nu suntem dezamagiti ..stim ca nu am fi putut da mai mult fara pregatire…dar asta e doar inceputul, iar eu visez deja la momentul revansei :)

 

Comentarii

Andreea, Alex: felicitari! Sunt sigur ca de aici inainte o sa auzim de cei 2 meteori in prima jumatate a clasamentului. Asa cum ati spus-o si voi, cel mai frumos este gustul finish-ului.
Si cum am spus-o si noi ( http://www.facebook.com/events/459969134058053/permalink/466183183436648... ) ...regretam episodul distantei suplimentare la alergare. Asa ca... primim toate cuvintele de duh.

Totul e bine cand se termina cu bine. Multumim si felicitari. Exceptand kilometri "mister" de la aleregare, totul a fost organizat foarte bine :)

Adaugă comentariu nou

Plain text

  • Etichetele HTML nu sunt permise.
  • Adresele de situri web şi adresele de e-mail se transformă automat în linkuri.
  • Liniile şi paragrafele sunt rupte automat.
Image CAPTCHA
Enter the characters shown in the image.
Reîncarcă Type the characters you see in this picture. Type the characters you see in the picture; if you can't read them, submit the form and a new image will be generated. Not case sensitive.  Switch to audio verification.