Dimneata dupa Wings for Life 2015

Daca ar fi dat un camion peste mine ieri, cred ca in dimineata asta m-as fi trezit un pic mai zglobie. Dar nu … eu doar am alergat 22.2 km  la Wings For Life. Doar atat …doar 22 de kilometri care mi-au adus in dar muschi ca de plumb, un genunchi usor suparat, o durere ciudata de spate, o durere de cap (insolatie?) si o unghie gata sa cada. 22.2 km in  1:56:10, un personal best pe distanta unui semi-maraton (1:50:10) si apoi inca ceva maruntis. Am tras mult de mine si acum e cu “au si aoleu”.

Anul trecut “masina de prins” m-a anihilat la kilometrul 20. Eram in plina accidentare cu soldul stang asa ca mi s-a parut o cifra simpatica, doar ca anul asta imi doream mai mult.  Mi-am propus initial 21, apoi incurajata de cateva antrenamente foarte reusite din ultima luna am tinti un pic mai sus la 23. Dar am tintit timid … stiam ca va fi o cursa grea, cu vant din fata si cu ceva urcari, asa ca mi-a fost imposibil sa alerg pana la 23. Poate altadata! 

Nu am anticipat insa caldura, as putea sa ii spun chiar zapuseala. Cred ca in prima parte a cursei, in plin camp, puteai sa coci o omleta pe asfalt …sau cel putin asa am simtit eu cu pielea mea inca ne-adaptata la rigorile verii. Iar Felix Bauma…cum il cheama, 'ala de a sarit cu parasuta din stratosfera si acum conducea masina noastra de “finish” … ei Felix sigur avea aer conditionat in timp ce gonea cu 16 km la ora ca sa ma scoata pe mine din cursa. :)

Wings for Life a fost un eveniment frumos, desi parca anul trecut l-am gustat cu un pic mai mult entuziasm. Poate e  din cauza mea - oboseala acumulata in ultimele saptamani m-a facut sa dorm in jur de 28 de ore in cele 2 zile de vacanta inainte de concurs, si parca tot nu fusese suficient, ma simteam si inca ma simt extenuata.  A fost inca o cursa speciala – formatul e unic (alearga o masina dupa tine ca sa te intreaca),  ocazia e speciala (peste 30 de curse simultane in intreaga lume), cauza e minunata (toate incasarile merg pentru cercetari medicale in domeniul paraliziei), iar pe parcurs am impartasit experienta cursei cu o groaza de cunoscuti.

Rezumatul cursei in sine este chiar simplu … stang, drept, stang la infinit! Acum in ziua de dupa aproape ca nu imi amintesc ce s-a intamplat exact prin capurile acelea incinse.

Imi apar in minte mici crampeie de incrancenare, mici pilule de zambet alaturi de alti alergatori, mici monoloage in care imi spuneam ca pot sa mai urc inca un delusor, mici momente de energie pura precum cel de la km 18 cand am batut palma cu pustii de pe marginea drumului si parca am prins aripi pentru inca o portie de asfalt si vant.

Imi amintesc insa bine festinul de la km 24 (am alergat de “revenire” pana acolo in cautarea mancarii :P) unde am constatat ca eu si Ioana eram singurele fete intr-o mare de testosteron :). Am dedus ca nu multe fete au ajuns la asemenea distante in cursa (dar deh ...triatlonistele astea nu au astampar!), asa ca mi-a trecut supararea ratarii tintei de 23. Oricum 23 e numar cu ghinion :P

Locul 13 in Romania (din aproape 700 de fete) si locul 1475 la nivel global (din 29.000, asadar top 5%). Pam pam, acum odiiiiihnaaaaaaa caci in weekend ma asteapta o noua cursa. 

Tinem legatura pe facebook

Multumesc pentru poze: Radu Cristi (donez amintiri), Ovidiu Manolescu Photography si Teodora Maftei TO Photography, 2eyes.ro

Adaugă comentariu nou

Plain text

  • Etichetele HTML nu sunt permise.
  • Adresele de situri web şi adresele de e-mail se transformă automat în linkuri.
  • Liniile şi paragrafele sunt rupte automat.
Image CAPTCHA
Enter the characters shown in the image.
Reîncarcă Type the characters you see in this picture. Type the characters you see in the picture; if you can't read them, submit the form and a new image will be generated. Not case sensitive.  Switch to audio verification.