Ultimul deliciu. Delta Triatlon Tulcea

Desi termometrul inca arata peste 30 de grade Celsius, noi triatlonistii simtim deja in aer mirosul iernii. Mirosul acela al turelor matinale pe un ger de crapa pietrele, mirosul alergarilor pe mocirla in intuneric, mirosul orelor interminabile de pedalat ca un hamster pe home trainer. Vorba unui banc mai vechi: problema cu 1 Septembrie nu e ca in sfarsit se culca ConnectR (apropo de melodia  “Vara nu dorm”) ci ca incepe sa se trezeasca Hrusca :).

Sezonul 2015 s-a cam dus. Inceputul de septembrie aduce doua triatloane, si apoi vine iarna peste noi, iar in Romania, iarna triatlonista tine pana prin mai. Ca sa fie drama completa, programul meu nu imi permite sa ajung nici la aceste ultime evenimente, asa ca 2015 avea sansele sa se incheie cu doar 3 triatloane: un Fara Asfalt presarat cu accidentarea anului, un Oradea cu titlu de campioana nationala la half IM si un Transfier cu al sau loc 2 la general. Ai spune ca “doar 3 triatloane” ca astea ar fi suficiente, dar va spun eu …nu mi-au ajuns nici pe o masea.

Asadar, am luat decizia sa merg la Tulcea pentru triatlonul Rowmania Delta Tri doar de “pofta” caci de triatlonit pe bune nu putea fi vorba. Luna August a fost luna de repaos pentru mine … dupa cele doua curse mamut corpul meu a decis sa isi ia o vacanta. In zadar am incercat sa negociez, sa ordon, sa ma vait … intr-un final a trebuit sa accept ca fiecare celula din corpul meu a trecut prin 10 luni extreme si ca aceasta impotrivire este un strigat disperat dupa odihna.  Si m-am antrenat mai putin, spre deloc …insa odihna, tot n-am apucat sa gust, caci alte prioritati si-au facut loc in calendar.

Am hotarat ca merg la Tulcea pentru triatlonul olimpic (1.5km inot, 40 bike, 10km alergare) abia sambata seara, dupa o calatorie epuizanta din Germania intamplata cu cateva ore inainte. Decizia inteleapta era sa raman acasa duminica si sa dorm, si totusi, la ora 6:30 dimineata eram pe autostrada in drum catre Tulcea. Pur si simplu mirosul de “iarna” m-a scos din pat si m-a dus val vartej pana la Lacul Ciuperca … gata sa imi ridic kit-ul de concurs cu o ora inainte de start.  

M-am echipat rapid, mi-am facut tatuajele temporare cu numarul meu (ce fain ca am avut tatuaje la cursa asta, as vrea sa vad asta mai des in RO), mi-am dus echipamentul in tranzitie. N-am avut timp sa imi trag sufletul caci deja incepuse incalzirea in apa.

M-am asezat undeva pe la mijlocul plutonului, m-am gandit eu ca merit sa pornesc de pe acolo. Ha …ce aroganta! Mi-am primit pedeapsa in forma de cateva coate si apoi brusc am fost singura. Singura rau. De ce? Unde a plecat lumea? Scot capul din apa maloasa sa ma lamuresc … ori sunt in lac cu vreo 100 de Michael Phelps(i) ori inot eu execrabil astazi caci am ramas in urma rau. Hm…

Trec cu bine de primele balize insa apoi m-a pierd cu totul in lac. Lumina soarelui bate direct in retina, am apa in ochelari si in jur nu e nimeni sa ma orientez. Unde sunt? De ce sunt aici? Care e rostul omului in univers? Aaaa …alooo, Andreea, concentreaza-te! 

Ma opresc  si pandesc dupa baliza. Nu vad nimic. Fir’ar sa fie, ridic o parte de ochelar si caut ceva … undeva, catre mal. Nu e nicio baliza. Hm… Ma inotorc cam 90 de grade si in sfarsit vad undeva in deparatare un triunghi rosu. Ups … am inotat cam 50 de metri in directia complet gresita…

Ma repozitionez, bag capul in apa aceea verde si incerc sa imi intru in ritm caci ma simt cam lesinata. Oare e posibil sa uiti sa inoti intr-o luna lenesa? 

Ajung la ponton unde un bun samaritean imi intinde o mana si ma ridica dintr-o suflare pe mal. Multumesc mult! Imi dau jos ochelarii si ma uit la ceas. 39 de minute si 20 de secunde. Caattttt?? Ma pufneste rasul …intr-o zi buna eu pot …puteam … puteam candva sa inot 10 minute mai rapid distanta asta. Incredibil

Eh … asta e, am zis ca fac triatlonul asta doar pentru sufletelul meu asa ca nu conteaza timpul, e doar naucitor ca poti sa pierzi asa rapid din forma, si nici nu vreau sa gandesc cat jar va trebui sa mananc ca sa imi recuperez “mojo”-ul inapoi. O iau agale catre tranzitie … zau ca nu mai are rost sa ma grabesc.

Pornesc destul de linistita in proba de bicicleta. Daca la bazin am mai ajuns de cateva ori cat sa vantur un pic apa, la bicicleta situatia e dramatica: am iesit la plimbare (nu la antrenament) de 3 ori in ultima luna.

Ma asez comod pentru ceea ce ma astept sa fie 40 de km nememorabili. Merg cam un kilometru pe plat pe bulevard iar apoi dau o curba la dreapta …si in fata mea se afiseaza in toata splendoarea …muntele Everest :). Unde sunt? De ce sunt aici? De ce avem ditamai muntele in Tulcea? Schimb naucita foile si pinioanele la bicicleta si incep sa urc cu neincredere. Cursa asta nu e pe teren plat?

Urcarea devine din ce in ce mai draconica, eu devin din ce in ce mai confuza. Beau niste apa sa ma incurajez si apoi ma urc in picioare si pedalez cativa metri. Pff … daca as avea si muschii cu mine ar fi super.

Ma asez din nou in sa si pedalez mosnegeste … incet. Foarte incet. Pe sensul opus curg ciclistii la vale cu zambetul larg pe fata, unii dintre ei trag cate un strigat de fericire. La cat de nebuna e urcarea asta … lunga si dreapta, imi imaginez ca la coborare poti sa prinzi aripi. 

Termin urcarea, intorc la punctul fix si ma arunc catre vale. Din 2-3 pedale ajung la 55 km la ora, rotile trosnesc peste denivelarile din asfalt si capacele de canal, vantul imi vajaie in urechi. Yuuuuuuhuuuuuuu … mai vreau sa fac asta o data, a fost super! Si ma tot facut asta …de 9 ori ...urcand anemic si apoi coborand ca un copil pe derdelus.

Inutil sa spun ca timpul meu nu a fost nici pe departe stralucit. Cateva colege triatloniste m-au tot depasit, unele chiar cu o tura in plus :). Am mai stat de vorba, am mai strans din dinti, dar de pedalat pe bune zau ca nu puteam.

Ajung apoteotic din nou in tranzitie dupa … ce sa mai …dupa vre’o suta de ani. Sunt asa de naucita de traseul asta cu atata urcare incat uit sa ma opresc inainte de linia de “dismount”… pun o frana brusca si tot depasesc marcajul cu vreo 2 metri. Opa …e rost de penalizare. Mua ha ha … ar fi chiar tare. Arbitrul se incrunta un pic dar se face ca nu observa … cred ca si-a dat seama ca nu am facut treaba asta intentionat …si oricum nu eram in plutonul fruntas cat sa se oboseasca cu toata procedura.  

Plec repede sa nu se razgandeasca, arunc bicla, casca si pantofii in tranzitie si ies pe traseul de alergare.  Constat cu stupoare ca 1) este cumplit de cald 2) imi este foarte foame 3) aproape toata lumea merge in jurul meu …zici ca suntem niste zombie.

La punctul de revitalizare nu au de mancare …eu am buzunarele goale caci sincer nu ma asteptam sa ma prinda ora cu numarul 3 pe traseu …in mintea mea eu sunt o triatlonista rapida si nu era nevoie de mancare pentru o cursa atat de scurta :P. Mda …

Beau ceva apa, arunc ceva apa pe mine. Simt ca imi ia foc pielea iar pe traseul de alergare nu este nici un centimetru de umbra. Trag de mine sa nu ma opresc din alergat …stiu ca daca voi face asta termin triatlonul asta in alt secol .

Imi adun gandurile pentru un ultim efort de vointa. Reusesc sa nu merg pana la final si imi iau la revedere de la triatlon pe sezonul asta. A fost dragut, a fost nebun, abia astept sa vina 2016 cu al lui nou Ironman.

Timp final 3:26:26 (WTF??!!), loc in clasament necunoscut (nu s-au afisat inca rezultatele). Acesta este oficial cel mai incet triatlon olimpic din intreaga mea cariera. Nici macar atunci cand eram incepatoare, si inotam la limita inecului, si ma dadeam jos de pe bicicleta ca sa beau apa nu mi-a reusit o astfel de performanta :)

Partea buna e ca … de aici singura directie este “in sus”, dar asta dupa alte cateva zile de odihna, caci merit …

Adaugă comentariu nou

Plain text

  • Etichetele HTML nu sunt permise.
  • Adresele de situri web şi adresele de e-mail se transformă automat în linkuri.
  • Liniile şi paragrafele sunt rupte automat.
Image CAPTCHA
Enter the characters shown in the image.
Reîncarcă Type the characters you see in this picture. Type the characters you see in the picture; if you can't read them, submit the form and a new image will be generated. Not case sensitive.  Switch to audio verification.