Uit dar iau aminte. Tri Challenge Mamaia

Cursa mea de la TriChallenge Mamaia intra in categoria imposibila “uita, dar totusi ia aminte”. Acum, cu 3 saptamani inainte de Ironman, as minti daca nu as recunoaste ca problemele de la Mamaia mi-au sifonat bine increderea ca pot duce o cursa Iron la bun sfarsit. Asa ca incerc sa nu ma gandesc la tot ce s-a intamplat. Pe cat posibil am incercat sa imi reiau antrenamentele ca si cum weekendul trecut am facut cu totul altceva.

Asadar, nu ma mai gandesc, dar nu pot sa uit de tot. Trebuie sa iau aminte si sa accept  ca sportul asta are si cantitatea lui de neprevazut si de “c’est la vie”. 2 ani de antrenamente, 10.000 de kilometri pot fi stersi cu buretele de o zi proasta. Trebuie sa inteleg si sa pornesc in cursa cu un grad de … umilinta. Nu umilinta asa cum are conotatia in limba romana (de injosire) si umilinta din varianta engleza (humble) care denota respect si veneratie. Da …respect si veneratie pentru neprevazut.

Asa am trecut linia de finish de la Mamaia, dupa 3 ore de cursa si peste 2 ore de luptat cu dureri mari, ameteli si greata. Am mers pe ultimii metri cu capul plecat, tinandu-ma de abdomen, si am inteles ca trebuie sa accept gustul amar al acestei linii de finish care aproape m-a ingenucheat.  Am vrut sa termin cursa desi sunt sigura ca am facut mai mult rau (dupa 3 zile, inca nu mi-am revenit cu problemele abdominale), iar acum am o medalie in sertar ca sa imi aminteasca ca unele lucuri pur si simplu se intampla si nu pot fi explicate. Desi am pregatit cursa (cu tot ce presupune ea: antrenamente, alimentatie), desi am pornit bine, desi am facut tot ce am facut si in alte curse care au mers ok, desi am strans din dinti si am sperat la fiecare pedala si la fiecare pas ca se va mai ameliora situatia. Nu exista nici o explicatie. Asta e infricosator, nu?

Timp final 3:06:32. Inot (1700m) 44:30, Bicicleta (39km cu vant) 1:20:49, Alergare (10km) 55:57. Inutil sa spun ca astia nu sunt timpii la care am sperat ….ce sa mai, am avut viteze medii mai bune la un half ironman cu distante duble :). Ah …si cireasa de pe tort 5:20 in trazitie, asta pentru ca si in T1 si in T2 m-am asezat pe jos cate un minut intrebandu-ma daca sa mai continui sa nu cursa in asa conditii “vitrege”. Locul 11 la general si 4 in categorie. Si cateva zile de rau fizic si mancat doar paine prajita ca premiu bonus.

Dar daca tot m-am pus pe scris si va spun sincer ca nu am chef sa retraiesc povestea “mamaiei” in varianta completa (ce s-a intamplat in Mamaia sper sa ramana acolo), tin sa spun cateva cuvinte despre evenimentele de triatlon din weekendul trecut. Jos palaria pentru organizatori, voluntari si autoritati care au pus umarul la prima etapa europeana de triatlon desfasurata la noi in tara. Nu ne-am facut de rusine, a fost o munca titanica iar noi am putut sa concuram in conditii “ca afara” si apoi sa incurajam si sa admiram cateva zeci de triatlonistii adevarati in cursa elitelor. Felicitari si va tin pumnii pentru ca raportul comisarilor sa fie unul pozitiv si editia 2015 sa se intample iarasi la noi!

Comentarii

In loc de umilinta, as zice smerenie. Mult suces la Ironman! Abia astept sa actualizez lista urmatoare:
http://familiaironman.blogspot.ro/p/membrii-familiei-ironman.html

Adaugă comentariu nou

Plain text

  • Etichetele HTML nu sunt permise.
  • Adresele de situri web şi adresele de e-mail se transformă automat în linkuri.
  • Liniile şi paragrafele sunt rupte automat.
Image CAPTCHA
Enter the characters shown in the image.
Reîncarcă Type the characters you see in this picture. Type the characters you see in the picture; if you can't read them, submit the form and a new image will be generated. Not case sensitive.  Switch to audio verification.