Retrospectiva 2009 – Cum se apuca cativa corporatisti de alergat?

Prin august 2009 am primit un email de la un coleg de munca. Christian era un britanic aclimatizat in tara noastra, finantist, familist si …alergator. Pe vremea aia era o specie destul de rara in Romania, si un “alergator singuratic” in multinationala unde lucrez.  Christian insa avea ceva special, pe langa dragostea fata de sport, avea tupeul si aroganta sa creada ca poate contagia si niste colegi romani, workaholici, iubitori de canapea cu virusul asta.

Emailul lui Christian m-a surpins. Intr-o companie asa mare nu prea primesti emailuri din astea “send to all” decat eventual la precarea din companie cand (dupa caz) vrei sa zici vreo’ doua de bine sau de rau tuturor. Dar nota lui era atipica - eu una nu mai primisem asa ceva! Era un email care ne anunta ca peste 2 luni se desfasoara Bucharest International Marathon (cred ca era abia a 2 a editie atunci), ca sunt 4 curse de lungimi diferite si ca el este dispus sa ne ajute cu sfaturi, antrenamente, motivatie ca sa terminam o cursa …chiar si pe cea mai mica de 4km.

Hm…ce om ciudat! Avea el intentii bune, dar atunci cand nu ai mai facut sport de loc (sau in cazul meu de mai bine de 6 ani) ideea de a participa la o cursa, oricat de mica, mi se parea fantasmagorica! Nu prea merge chiar asa “pam-pam”, iar eu una nici nu stiam cum sa incep… Cum faci treaba asta, iesi pur si simplu pe strada si …alergi?

Norocul a facut ca emailul ala a atins spiritul “de aventura” din cativa colegi. Unii mai aveau experienta, altii aveau o doza mai mare de “eu pot sa fac orice”, altii cautau de mult o gasca cu care sa mai faca miscare. Si am inceput sa ne intanlim la alergat in Parcul Tineretului. Sa nu va imaginati ca stiam ce facem! Imi amintesc cateva intanliri in care mai mult mergeam decat alergam in jurul lacului. Eram care mai de care mai “iesit din forma”, “anchilozat de spate”, “am avut o zi grea si mi-e lene”…dar a fost un inceput. 

Nu a tinut prea mult, ca niste incepatori ce eram ne-am speriat de primele picaturi de ploaie din toamna aia…iar in ziua aceea din octombrie la start am fost singura “prezenta” la cursa populara de 4km. VoI povesti altadata cum a fost ;). Pe scurt: am alergat ceva, am mers ceva mai mult, am trecut linia de finish un pic ametita si… desi mi-a placut foarte mult experienta,  virusul alergatului a intrat in hibernare pe durata iernii si s-a trezit cu adevarat abia prin 2011 :)

PS: Christian, thanks a lot, wherever you are! :)

Tags: 

Adaugă comentariu nou

Plain text

  • Etichetele HTML nu sunt permise.
  • Adresele de situri web şi adresele de e-mail se transformă automat în linkuri.
  • Liniile şi paragrafele sunt rupte automat.
Image CAPTCHA
Enter the characters shown in the image.
Reîncarcă Type the characters you see in this picture. Type the characters you see in the picture; if you can't read them, submit the form and a new image will be generated. Not case sensitive.  Switch to audio verification.