Prima Evadare 2013 – Un fel de rezumat scurt despre o cursa lunga

 

Am ajuns astazi la birou pe la 10:15 (sa nu mai spunem la nimeni!) si am incercat pe cat posibil sa merg pe holuri intr-o pozitie care sa nu ma dea de gol. Nu am reusit! Chiar de la intrare ma repereaza o colega, si ea a participat la Prima Evadare ieri. Rade … probabil merg precum o scandura rigida …

Ajung la biroul meu, deschid calculatorul si intre timp dau o fuga (vorba vine… in fapt ma tarasc) sa imi umplu bidonul cu apa … ma simt ca un cactus … probabil de la dezhidratare …

Punctul pe “i” il pune un coleg… ma intreaba cum a fost la cursa … ii spun ca a fost greu si povestesc un pic. La final trage concluzia “Nu te-am vazut niciodata atat de rupta pana acum” … mda … deci arat pe cum ma simt. Decid ca poate ar fi bine sa ma ascund intr-o sala de sedinte pana la finalul programului...eventual una in care pot sa stau si desculta caci rau ma mai dor bataturile!

“Dear all...”

Dragi participanti la Prima Evadare …sunteti niste oameni deosebiti. Stiu ca pentru multi dintre voi cursa asta nu a fost prea dificila … va respect si va admir pentru asta, pentru pasiune, forta pshihica, cunostintele tehnice, spiritul de camaraderie, bancurile de pe potecile inguste cand se mergea pe langa bicla. Datorita voua ziua a fost una memorabilia!!

Dragi voluntari ...va multumesc mult pentru incurajari, pentru zambetul acela sincer, pentru intrebarile gen “esti ok?” cand ma adunam de pe jos. Multumesc in special tipei de la km 56 care mi-a spus ca mai sunt doar 2 km ...cei mai lungi si mai zdruncinati 2 km din viata mea!

Draga mea bicicleta Lucky. Iarta-ma ca te-am aruncat aseara la beci fara mila, asa plina de praf si neingrijita… mi-ai facut ceva probleme cu schimbatoarele, dar recunosc ca si eu te-am trantit de pamant la nervi de cateva ori asa ca suntem chit… Mi-ar fi placut sa fi aflat ieri (macar pe finalul cursei) ca ai / poate ai / nu stiu sigur ….suspensii reglabile …azi am aflat ca exista asa ceva dar e prea tarziu .. Incheieturile mele dureroase pot sa confirme ca mi-ar fi prins bine aceasta informatie …

Dragi oranizatori… of …imi pare rau ca trebuie sa scriu aceste randuri dar m-ati dezamagit putin. Pai … “Prima Evadare” e un fel de institutie in Romania …are o aura, un prestigiu … ce s-a intamplat anu asta? O cursa de 3000 de oameni fara pic de apa la start (!), cu doar 6 toalete publice la start (sa stiti ca biciclistele nu se simt confortabil sa mearga in tufis in fata Academiei de Politie… si nici nu e chiar “Euro civilizat”, nu-i asa?), fara apa la primul check-point (nu mai era cand am ajuns eu acolo …), fara vestitele paste la final (cel putin …eu nu am mai gasit)… hai ca se poate mai bine de atat! Stiu ca acest concurs se face cu multa pasiune, stiu ca e greu sa organizezi asa ceva …dar “feedback is a gift” asa ca iata cadoul meu pentru voi … Ca sa mai indulcesc acest feedback subliniez si punctele forte: voluntarii foarte energici, traseul super bine marcat, primirea foarte calduroasa de la finish, checkpointul de la km 29 cu atmosfera aia de iti venea sa nu mai pleci…Ok... hai ca va iert :D

Draga frate mai mare.  A fost minunat sa te am alaturi pe parcursul celor 58 de kilometri. Ne-am distrat, ne-am impins unul pe altul, ne-am consolat pe ultimii kilometri de “aratura” care nu se mai terminau… E prima data cand mergem intr-o cursa de orice fel in “parteneriat” si mi-ar place sa cred ca vom mai face din nou asa ceva … :D. Momentul de la final cand am trecut linia de finish impreuna a fost memorabil… Mi-au dat lacrimile atunci cand “dj-ul” a anuntat la microfon “Acum vin Andreea Crina si Dragos Calugaru …aplauze pentru FAMILIA CALUGARU” :)… imi venea sa ridic mainile in aer de fericire ca am scapat, de descarcare emotionala, de bucurie ca am facut prima mea cursa de bicla … mi-am amintit ca nu stiu sa pedalez  fara sa tin ghidonul cu ambele maini, asa ca a trebuit sa las “high-five-ul” de sub poarta pentru alta data :D

Draga toata lumea … nu sunt prea in forma ca sa relatez mai mult astazi. Voi reveni insa zilele urmatoare, dupa ce mi se mai dezumfla incheieturile (!) cu o descriere mai siropoasa. Pana atunci, inchei cu concluziile numerice si ceva poze:

Timp oficial: 5h 30 min – mai spre coada …spre foarte coada clasamentului :)

Numar cazaturi: 3 (2 pe cont propriu din cauza sleaurilor de pamant, 1 in incercarea de a evita un impact cu un prichindel care mi-a taiat calea)

Numar accidentari serioase: 0 (desi mi-am refacut stocul de vanatai pe picioare, am cateva zone dureroase, dar voi supravietui)

Numar de invataturi: nepretuit !! (atunci cand esti atat de incepator, fiecare metru pedalat conteaza, mai ales daca este intr-un cadru care te forteaza sa iti intinzi putin limitele)

Numar de intentii de a mai participa vreodata la asa ceva: 0 (ZERO) … pana maine poimaine cand uit de dureri si ma apuca iar nebuniile …

Si uite asa de multa lume era la start :) ... si o super atmosfera

Suntem gata de start ...just me and my bro...

Setea e mare asa ca oprim in poarta la un nene si luam apa din furtunul lui de udat gradina

Am ajuns la jumatatea traseului ... coafura rezista :)

Am ajuns la km 33 ...e un punct foarte important pentru moralul meu ..sa facem o poza :D

Am ajuns la ultimul check-point, mai sunt doar 12km ...daca stiam cat de dificil va fi traseul pe ultima parte nu cred ca as mai fi zambit :D

Am ajuns ... am primit medalia ...THE END...

 

 

Tags: 

Adaugă comentariu nou

Plain text

  • Etichetele HTML nu sunt permise.
  • Adresele de situri web şi adresele de e-mail se transformă automat în linkuri.
  • Liniile şi paragrafele sunt rupte automat.
Image CAPTCHA
Enter the characters shown in the image.
Reîncarcă Type the characters you see in this picture. Type the characters you see in the picture; if you can't read them, submit the form and a new image will be generated. Not case sensitive.  Switch to audio verification.