Retrospectiva Ianuarie 2013 – Vai de plamanii mei la Gerar!

Sase, vine Gerarul peste noi :)! Duminica asta, pe 26 ianuarie, pe o vreme care face cinste eventimentului cu titlul de “Semimaratonul Gerar” ne pregatim de prima (sau printre primele, dupa caz) cursa a lui 2014. Paginile de Facebook au explodat cu poze de la “ultimul antrenament”, “ultima discutie de strategie”, “cina cea de carbohidrati” si toata suflarea alergatorilor pare sa fi intrat in dispozitie de turat motoare.

Ma numar si eu printre participanti. Anul acesta voi alerga la crosul de 11km, dupa o lupta epica in incercarea de a prinde un loc oriunde. La proba regina (Semimaraton pe echipe) s-au epuizat locurile in 4 ore (!). Mai bine, oricum nu cred ca era intelept sa alerg un semi-maraton acum.

Daca tot ma pregatesc de Gerar (si entuziasmul unei noi curse ma face sa numar zilele din calendar) mi-am pus un pic creerii la contributie ca sa imi amintesc cate ceva despre cursa de anul trecut. O cursa de doar 3.6km alergata in regim de melc neantrenat care m-a aruncat in bratele unui tufis undeva pe la mijlocul traseului  :).

Asadar, a fost o data ca niciodata o alergatoare iesita complet din forma. Dupa ce in vara lui 2012 alergasem decent pe la cateva competitii,  lunile de iarna m-au gasit intr-o lene lipsita de orice regret sau rusine. Zero regret, zero rusine, zerroooo.  Timp de trei lun ialergasem un total fabulos de … 52 km (in plin sezon alerg atat intr-o saptamana) si inotasem 6km (mult zis inotat, la momentul acela abia incepusem cursurile si eram in faza de “suflam bule in apa in timp ce ne tinem de pluta”).

La start se aliniaza Andreea.  Un metru sais'cinci, 61kg (cam 5 in plus fata de optim), fular la gat, casti cu muzica in urechi, chef mare de alergat.  Langa mine alte 35 de aspirante la o alergare care sa le gadile orgoliul si sa le indoape cu endorfine. 3, 2, 1 … start!

Ah, v-am spus ca era frig? Daca imi aduc aminte erau cam minus 6 grade dar de indata ce am inceput sa alerg am simtit in plamani ceva ce aducea mai mult a minus 60. Pai daca sunt minus 6 grade la start, (lipsa de) forma fizica  adauga inca 10 cu minus, (lipsa de) experienta in a alerga pe frig mai pune inca minus 10, alergatul prea tare de la start imi rupe plamanii si adauga la “real feel” inca pe atat.  Ah …si incep sa ma si lamentez ca sunt prea “miau mic” (era boala grea asta, intre timp parca m-am mai lecuit :) ) asa ca  suma totala = minus un milliard de grade in plamanii mei :).

Nu alergasem niciodata in Politehnica asa ca intanlirea cu dealul din dotare m-a oripileaza pur si simplu. Ce?! Avem de urcat un deal? Aruncand cateva cuvinte dulci printre dinti incep sa alerg acest adevarat Vezuviu al Bucurestiului. Ma ambitionez sa alerg pana sus si dau din picioare in timp ce ma tin de ficat… pfff, sunt praf!

Dupa deal vine cumva si o coborare. Aici incep sa alerg tare (vorba vine, asa mi s-a parut :) ) si arunc un ochi pe ceas…. Vai …nu sunt nici macar la jumatea distantei?! Dupa un viraj/ colt de alee m-a dezechilibrez si ma trezesc intr-un tufis din acela decorativ. Este suficient de inalt ca sa ma primeasca intr-o adevarata imbratisare asa ca pentru cateva secunde raman sprijinita de el incercand sa imi recapat cumva suflul. Privesc spre cer si incep sa imi pun ceva intrebari existentiale ...acolo, in tufis :)

Pornesc mai departe in ritm de mers alert. Cum mai, 3.6km? MERG la o cursa de 3.6km? Ziceam ceva de triatlon? De Ironman?  Pfff, sunt praf!

Dupa cateva sute de metri de mers realizez ca ne apropiem de zona de start-finish. Nu e gata cursa, mai avem de facut o parte din bucla insa vor fi oameni acolo la raspantie, si vor vedea ca merg…. si o sa ma fac de rusine! Ei nu, nu se poate … macar aici in vazul lumii trebuie sa alerg! Dau drumul la picioare in timp ce imi promit ca nu voi mai lua niciodata o pauza atat de lunga de la sport. Niciodata. Ever. Never Ever!

Pe ultima linie dreapta imaginea liniei de finish parca imi arunca un pic de benzina in sistem. Dau castile jos din urechi si incerc pe cat posibil sa alerg repede ca sa se termine o data nebunia asta. Din nou am senzatia ca linia de finish se indeparteaza de mine. Alerg de (ma) rup …si nu reusesc sa consum prea mult din distanta …. Mai sunt un milliard de pasi, mai sunt un infinit de pasi, mai sunt …. E gata! :)

18:31, locul 11, viteza medie fabuloasa de 11.5 km/h :). La finalul competitiei, dupa ce mi-am adunat plamanii si orgoliul un pic sfaramat, am scis pe Facebook urmatoarele ”First race of 2013... a bit out of shape but i still got the heart” …

Ne vedem duminica! La start se aliniaza Andreea, 1.65/ 57 kilograme, fular la gat, fara casti cu muzica in urechi (inca ma tin de promisiune …), chef mare de alergat…

Tags: 

Comentarii

Hai ca poti putin mai bine ca anul trecut :)

Putin, putin mai bine :P

Adaugă comentariu nou

Plain text

  • Etichetele HTML nu sunt permise.
  • Adresele de situri web şi adresele de e-mail se transformă automat în linkuri.
  • Liniile şi paragrafele sunt rupte automat.
Image CAPTCHA
Enter the characters shown in the image.
Reîncarcă Type the characters you see in this picture. Type the characters you see in the picture; if you can't read them, submit the form and a new image will be generated. Not case sensitive.  Switch to audio verification.