Acasa …si acum ce urmeaza?

La intoarcerea acasa dupa episodul Ironman (povestea aici) energia si entuziasmul celor din jurul meu m-a suprins pur si simplu. Eu nu eram foarte incantata de rezultatul meu de la Mallorca (a nu se intelege ca nu sunt fericita si ursurata ca “s-a terminat”, doar ca stiu ca as fi putut si mai bine de atat … intodeauna este loc de mai bine, sper!) insa colegii, prietenii si familia m-au primit ca pe o super-vedeta. Am incercat sa le explic ca am iesit a 1910a la general (195 la feminin) dar asta nu pare sa conteze pentru ei. Sunt IronLady…si pare ca restul e irelevant :).

O intrebare insa pare sa fie la ordinea zilei. E aproape un discurs clasic pe care il aud la fiecare intanlire: “1) Felicitari 2) ce mandrii suntem de tine 3) vai ce emotii am avut in ziua aia 4) si… acum ce urmeaza?” Asadar ce urmeaza? :)

Pai eu sunt inca obosita, incerc sa ma acomodez la programul de munca si la toamna care m-a luat prin surprindere atunci cand am revenit pe meleaguri mioritice. Am o tona de treaba la birou si inca o competitie sportiva pe anul asta (Azuga Trail Race). Dar lumea vrea sa stie ce urmeaza, nu mai are rabdare! Sa fie inca un IM? Un dublu/ triplu/ n’spemii IM? Mai mult? Mai repede? Mai …cum? In plus unii ma intreaba cand ma las de prostii si ma “asez” si eu intr-o viata normala :)

Sunt inca in faza in care pun cap la cap ideile si planurile. Insa deja stiu cateva lucruri:

Un Ironman dupa mai putin de 2 ani de antrenament (pornind de la zero) a fost o nebunie. Nu as mai recomanda asa ceva nimanui! In Romania avem tendinta de a fi “heirupisti” … ne incurajam unul pe altul ca orice e posibil, chiar si in graba, dar acum stiu ca a fost prea din scurt. Sa ne reamintim, am fost la 3 minute distanta de descalificare in T2!! 3 minute la 10 ore e aproape o clipire din gene. O pauza de pipi, 2 opriri mai lungi la luat apa sau ...o jumate de pana de cauciuc reparata si as fi fost devastata in T2 daca as fi auzit ca nu voi ajunge la linia de finish. Ce sa mai, cred ca ma luam la bataie cu voluntarii si tot treceam de poarta! Un astfel de risc … atata munca, atatea sacrificii si am fost la limita unui “did not finish”!  Nu … nu recomand! Si nici colegii mei de la start nu ar recomanda, majoritatea fiind acolo dupa (mult mai) multi ani de antrenamente.

Voi mai face sigur un Ironman, dar nu prea curand. Atunci cand decizi ca te concentrezi pe distanta, pornind de la zero, ajungi sa te antrenezi intr-o stare de aproape letargie. Nu poti sa mergi cu bicicleta cu 35 de km la ora daca stii ca ai de facut 180 de km pentru prima data la sedinta aia. Te blazezi intr-un ritm “de croaziera” si … vorba unui proverb sportiv “sute de km de mers ca broasca testoasa nu o sa te faca iepure”.  Nu ma deranjeaza in mod special faptul ca sunt inceata, dar asta face antrenamentul mult mai dificil. Caci una e sa faci un antrenament in 6 ore si alta e sa parcurgi aceeasi distanta in 8! Acel supliment de timp investit, doar pentru ca esti “miau mic” se aduna in decursul lunilor de antrenament si te aduce in pragul oboselii cornice. Nu …nu ma mai grabesc a doua oara!

Tehnica, tehnica si iarasi tehnica va fi mantra pentru urmatoarele (multe) luni.  Suna bombastic dar nu e mare chestie, inseamna sa nu te duci la o cursa de genul asta cand tu inca nu stii sa “bagi bicicleta prin gaura cheii” daca trebuie :). Am facut acest Ironman cu o “incarcatura” imensa carata pana in varf de munte la Lluc. Nu am putut sa iau apa din mers de la voluntari, nu am putut sa beau apa din mers decat din bidonul hands free care se golea fantastic de repede. Nu folosisem aerobarurile mai mult de 3 ore in total inainte de cursa iar acolo au fost momente cand mi-a fost frica sa le folosesc.  Am mancat din mers, insa incetinind enorm de mult si am scapat 2 geluri (vitale) pe jos de am crezut ca o sa mor de foame :). Am urcat 30 de km de catarare de gradul 1 doar in sezut pentru ca imi este (inca) frica sa pedalez in picioare.  Nici mie nu imi vine sa cred! M-am dat jos de 2 ori de pe bicicleta in curbele periculoase de pe coborare. Toate aceste mici detalii m-au costat macar o ora la Mallorca. O ora!! Pai muncesti de rupi ani de zile ca sa reduci cateva minutele amarate  la inot si la alergare, si apoi arunci totul la gunoi cand pierzi o ora cu “nimicuri”. Nu …la urmatoarea linie “mare” de start o sa ma prezint altfel!

Noua mea provocare este “viteza”.  Speedy Gonzales va fi prietenul meu cel mai bun. Voi inceta sa mai numar bazinele la inot ca sa dea “musai” peste 150-180 la un antrenament si voi cuantifica munca in functie de numarul de vrabiute si stelute vazute in apa. Voi renunta la turele foarte lungi pe bicla sau la alea pe home trainer in care rumegam incet la pedale in timp ce priveam ultimele episoade din Suits. Si cred ca o vreme voi reduce drastic antrenamentele de alergare, caci m-am lamurit ca e inutil sa alergi bine daca risti sa fii descalificat datorita “vitezei” halucinante la bicicleta. O vreme nu o sa mai stau cu ochii pe totalul distantelor, si voi investi timpul in antrenamente mai scurte dar mai “muncite”. Mai cu …au si aoleu. Cu sprinturi, cu intervale, cu vazut stelute verzi, cu tras din brate la inot pana se desprind din umeri :), cu tras de pedale pana iese fum.

Nu voi apasa pe butonul de inscriere de la un Ironman pana nu vad niste cifre rezonabile in timpii de la antrenament. La Mallorca timpul mediu (MEDIU!!!) de inot la fete pentru 3.8km a fost de 1 ora si 10 minute! Waaaa … pai in Romania, nu stiu daca sunt 2 fete care pot sa scoata asa ceva…iar acolo era timpul mediu! Eu am facut 1:36 … iar la urmatorul voi face macar 1:20 si eu. Nu stiu cum  …dar asta va fi timpul, puteti  sa il notati undeva :)! La bicicleta mi-e frica sa ma uit pe timpul mediu de la fete. Mai bine sa nu stiu … caci imi este clar ca mai incet decat mine era aproape imposibil. Nu … lucrurile nu vor ramane asa :)!

Voi fi in continuare Andreea, triatlonista-corporatista. Asta nu se schimba. Eu nu mai stiu si nici nu mai vreau sa stiu cum e sa nu alergi dupa o linie de finish, doar ca o vreme voi face triatlon pe distante scurte si medii… si muulte, foaaaaaaaaaarte muuuuuulte competitii de bicicleta. Ce imi veni oare cu bicicleta, poate va intrebati? Pai …in compania unde lucrez exista o practica a “oportunitatii” care porneste de la premiza ca orice se poate invata daca ti se ofera (de voie sau de nevoie) ocazia potrivita. Un exemplu: ce nu stii tu sa faci bine? Sa zicem ca nu lucrezi bine in echipa? Minunat, urmatorii 2-3 ani vei lucra pe un proiect unde nici pana la baie nu o sa te poti duce in solitudine. Ce altceva, nu stii sa scrii eficient? Perfect …vei primi un proiect in care vei scrie atata “content” de o sa ti se astearna cuvintele singure pe hartie dupa o vreme. Ei …Evrica, asta voi face si eu la anul! Voi fi biciclista mah! Voi merge la toate concursurile de bicicleta. La toate! De sosea, de MTB, de BMX (bine, poate totusi nu si de BMX...), de trotineta printre copii de 4 ani.Gata, unde e rost de pedale acolo voi fi si eu! Si daca dupa un an de super-ultra-bike-bike-bike nu imi cresc placute de SPD direct din talpa atunci ma las de sport :).

Gata … acum stiti ce urmeaza. Sa trecem la treaba!

PS: Poza este facuta de colegul meu Ciprian, care in ziua "cu pricina" s-a apucat de modelat imaginea lui Robert Downey Junior intr-o poza cu (citez) "Andreea Ironlady".

Comentarii

A fost primul, n-aveai de unde sa stii cum reactionezi.. intr-o asemenea cursa nu poti sa pleci tare, pe parcurs sa mergi si mai tare iar la final sa dai tot din tine. Atitudinea asta merge pe 100 m sprint.
E clar loc de mai bine, ma bucur ca iti dai si tu seama de asta, dar NU e loc de blamari.
Bai si ma tenteaza atat de mult... ca nu stiu incotro s-o apuc:))...

Si asa eram in cautare de sfaturi / lectii; acum nu sar direct la IM, dar un tri micut, why not! Cum mai ziceai, inotul ma sperie - dar voi aplica teoria ta de la final; cu restul, "doar" trebuie sa le concatenez.
Fain scri. De obicei blogurile masculine sunt mai seci, sa nu zic plictisitoare.
Ai dreptate cu focus bicicleta inclusiv matematic.
Succes, succes!

Marian, sunt complet "pentru" tri. As spune ca orice tri (chiar si un HALF) poate fi facut "la inceputuri". Distantele sunt inca rezonabile, volumul de munca e decent, si sansele sa te incadrezi in timpii limita sunt mari. Go for it!! Problema vine de la Half Ironman in sus, unde as pune ca situatia se complica dramatic si e nevoie de timp! Pentru un Ironman local (unde regulile sunt mai relaxate) as spune ca e nevoie sa stii ca poti sa te incadrezi macar intr-un 1:45 swim, 7:30 bike si 5.5 ore run. Iar daca vrei (ca mine) un Ironman oficial in afara tarii, unde regulile dar si asteptarile sunt altele, atunci as mai reduce timpii astia "de barem" cu inca 10-20% inainte sa platesc sumele exorbitante pentru taxa de inscirere. Dar ma rog..asta zic eu acum, dupa razboi :)

Concursurile de ciclism nu sunt un antrenament. Am fost la cateva deci, am renuntat - conteaza cat pedalezi la o tura si cu ce viteza, daca in timpul saptamanii nu faci cateva iesiri lungi si rapide un concurs o data la o saptamana e doar o ocazie de a obosi, nu de a te antrena. Vorbim la birou mai mult, daca mai e cazul.

Stai mai Adi ca nu a zis nimeni ca ma duc la concursurile astea nepregatita. Evident o sa ma antrenez corespunzator pentru ele. Doar ca e nevoie de o schimbare de "focus". O data ce zici "o sa fiu biciclista mah" automat inseamna mai putine concursuri de run si swim, eventual si mai putine tri-uri in general, iar planul de antrenament se "adapteaza" corespunzator. Vorbim, si asa nu am mai stat de mult de vorba :P

Adaugă comentariu nou

Plain text

  • Etichetele HTML nu sunt permise.
  • Adresele de situri web şi adresele de e-mail se transformă automat în linkuri.
  • Liniile şi paragrafele sunt rupte automat.
Image CAPTCHA
Enter the characters shown in the image.
Reîncarcă Type the characters you see in this picture. Type the characters you see in the picture; if you can't read them, submit the form and a new image will be generated. Not case sensitive.  Switch to audio verification.