Deci nu intram in panica.... Povesti cu T minus (3)

T minus 2 zile

Am ajuns Alcudia si respir aeru asta tare de Iron"manie". Nu incerc absolut de loc sa ma feresc de freezia care ma inconoara... Ce sa mai ...ma simt ca un copil la Disneyland! :)

Am facut poze cu absolut fiecare banner cu vestitul  Mdot, m-am topit de emotie cand am zarit poarta de finish si am plans (da, plans cu lacrimi) aunci cand mi-am vazut numaru de concurs cu numele si steagul Romaniei inscrptionat. 

Emotiile par ca s-au mai linistit. Sunt fericita ca ma aflu aici, ma simt cumva "acasa" printre alti 3000 de tratonisti s cumva am inceput din nou sa cred ca totul este posibil. 

Am mers (cu masina) in recunoasterea traseului de bicicleta si lucrurile sunt cam gri. Vestea buna este ca urcarea de gradul 1 pare un pic mai digerabila, cu mici portiuni unde poti sa iti mai tragi sufletul. Vestea proasta este ca partea de plat.... Ei bine... Nu exista! Toata insula este o insiruire de mici urcari si coborari care vor face deliciul celor 18O de km. Iar coborarile... Waaaaaaa...expresia "ac de par" sigur s-a inventat pe muntele ala al carui nume imi scapa acum,(simt ca o viata itreaga imi voi aminti numele ala totusi).

Ironman, am venit... Te rog sa ma primesti la linia de finish! :)

 

 

T minus 5 zile

Nu mai fac niciodata asa ceva. Niciodata, never, ever :) (pana data viitoare). Sau, stiu sigur ca atunci cand voi alege un nou concurs IM, voi face alegeri cu cap, nu voi sari la cele mai dificile curse din circuit (in apararea mea, sa stiti ca atunci cand m-am inscris, in Decembrie anul trecut, traseul de la proba de bicicleta nu fusese detaliat).

Stresul cel mai mare ramane proba de bicicleta si deja faimosul "timp limita" din varful muntelui. Acolo la Manastirea lui Lluc va fi locul unde se vor spulbera multe vise, posibil si al meu. Mi se pare foarte nimerit ca fix acolo ...la o manastire, se intampla descalificarile la orele 15 trecute fix. Simt ca multe rugaciuni, catre toate zeitatile posibile vor fi inaltate pe urcarea catre acest "loc de penitenta".

Am scris emailuri, m-am plans pe facebook dar deocamdata informatia nu a fost nici confirmata, nici infirmata de organizatori ...este mentionata insa in regulament asa ca sperantele sunt minime. Daca acest timp limita de la KM 138 de bicicleta ramane valabil (un timp limita de care nu s-a mai auzit la nici un alt concurs IM), atunci calculele mele, sucite pe toate partile, imi spun ca va trebui sa fac primii 90 de km din acesti 138 cu un timp mai bun decat orice timp facut vreodata de orice romanca la orice concurs de half ironman (iar eu fac un full !!).  Da ... primii 90km ... plat cu 2 urcari (gr 3, gr 4) in mai putin de 2 ore 55, altfel ... nu mai ramane timp pentru urcarea finala de 30 de Km. Sa va spun care este cel mai bun timp (si singurul de altfel) la un proba de bicicleta de la un concurs de half-ironman pentru mine? Hm... mai bine nu va spun!

Nu imi voi permite nici o secunda de odihna, nici un gand zburat aiurea in tranzitie, si in mod cert nici un fel de problema tehnica, fizica sau psihica. Iar daca ajung atunci CAND ajung in varf si trec de timpul limita voi avea  nevoie de o pauza de cateva minute la uumbra unui copac ca sa imi trag sufletul :). Inutil sa mentionez ca nu mai am sperante la un timp decent in proba de alergare. Daca tragi de ultima farama de energie ca sa termini proba de bicicleta la timp, e clar ca sacrifici resursele pentru ultima parte a competitiei. Va fi un maraton luuuuuung ...42 de km de mers impiedicat alergare vijelioasa :). 

Ce mai pot eu sa fac acum? Mai nimic! Nu mai poti cladi anduranta, rezistenta, viteza in ultimele zile. Pot insa sa mai capat un pic de indemanare tehnica, asa ca ieri, la ultimul antrenament adevarat (de acum vin doar mici sesiuni de "agitatie") am mers la Seciu unde am coborat de foarte multe ori cele doua pante din dotare (una lunga si mai putin sinuoasa, de 7km, una scurta si foarte intortocheata, de 3), intre coborari am urcat cu masina, ca o lady :).

Am facut asta pentru ca fiecare secunda castigata pe cele 2 coborari de la Mallorca s-ar putea sa faca diferenta dintre o descalificare la "manastire" sau terminarea cursei. Mie imi este frica de coborari si in general sunt papa lapte, dar nu am mai fost ieri. E incredibil cat de curajos devii atunci cand nu mai ai de ales, si cand trasul de frane pur si simplu nu mai e o optiune. 56 km la ora a fost viteza maxima, iar viteza medie pe coborarea lunga de la Seciu a fost de 45km/h ... cifre astronmice pentru mine pana de curand...sper sa le vad si sa le ating in siguranta si la Mallorca ...

 

T minus 10 zile

Pe scurt: coafura rezista, lista cu "chestii de facut inainte de plecare" se mareste, munca la job da pe afara (legea lui Murphy ...chiar acum cand aveam nevoie de un pic de odihna), antrenamentele se mai tempereaza  (nu mai avem ce sa ingrasam in "ajun"). Stresul e ... CAT CHINA! Un psiholog ar putea sa isi dea lejer doctoratul studiind trairile, temerile, angoasele si smiorcaielile unui triatlonist inainte de primul Ironman :).

Astazi am aflat cu stupoare, panica si chiar o doza de umor (nu stiu de unde il mai scot si pe asta) ca traseul de la Mallorca a devenit si mai ...special. Mallorca are unul din cele mai dificile trasee de bicicleta din circuitul Ironman (cu o catarare de gradul 4, una de gradul 3 si una de gradul 1, daca nu va uitati la ciclism pe Eurosport va spun pe scurt ca e de rau!). Surpriza - exista un timp limita intermediar (cut-off time) in varful muntelui inainte de ultima parte a probei de bicicleta. Ca prin minune... trebuie sa termin inotul de 3.8km in mare, prima tranzitie (care este lunga, distanta dintre plaja si iesirea cu bicicleta e de aprox 700m) si 135 de km de bicicleta cu toate cele 3 catarari in 7 ore jumatate. Sau ...  "stop joc, multumim, la revedere, mai incercati si alta data!"

Aaaaaaaa ....poftim? Pai sa o luam metodic ... X la inot, cu Y in tranzitie, cu Z la bike .... egal .... UPS!!! Daca iau in considerare ca in toate competitiile de anul asta am inotat mult peste timpii din bazin (exceptie Aqua Challenge), ca in toate tranzitiile de anul asta am prins radacini cateva minute bune peste limita rezonabilului si daca imi amintesc ca eu sunt miau mic pe bicicleta si da, m-a pus nebunia sa aleg tocmai Mallorca cu al ei traseu de bicla ca sa imi pun cel mai mult in "valoare" punctul slab/ calcaiul lui Ahile, atunci, va spun sincer ca pe hartie nu ma pot incadra in aceasta limita. 

Mai am doar un singur dor. Cumva, am incredere ca energia momentului, determinarea, umbra celor 2 ani de antrenamente, nebunia, teama de descalificare ma vor ajuta sa fac cursa vietii mele pe bicicleta la Mallorca. Ma consoleaza si gandul ca la bicicleta nu am putut niciodata sa ma autoevaluez corect si sper intr-o eroare de calcul in excelul meu care imi este foarte neprietenos astazi. Foarte neprietenos am zis :) ... Apropo de erori, inainte de Road Grand Prix Eroica estimasem ca voi termina cursa in 5 ore si am terminat in 3:47  ...I will accept that kind of error any time, thank you!

Asadar, schimbare de plan. Nu mai exista un plan. Exista doar "trage de tine pana iti iau foc muschii" ca sa ajungi in varful muntelui in timpul limita. Apoi ... apoi fie ce o fi. Nu mai poate fi vorba de "inotat fara sa te epuizezi" sau "pedalat in ritm constant si conservator ca sa ramana benzina pentru alergare" ...caci nu va exista o alergare daca nu ma mobilizez "o data ca niciodata" pe bicicleta. Dap, asta voi fi eu ...un fel de Chrisie Wellington / Marianne Vos si Ioana D'arc reincarnata acolo pe campul de batalie de la Mallorca

Ironman, vin! N-ai idee tu cu cine te pui! :)

Comentarii

Bafta maxima!!! Daca treci de bike, esti deja erou!! Daca treci in timp util, adica :-), ca de fapt asta e teama. Sapte ore jumate pare putin. La Zell am See, unde e juma de distanta, i-am intrebat daca chiar mentin limita aia de 4 ore pe bike, avand in vedere ca au schimbat traseul anul asta si l-au facut in draci de greu. Au zis ca da, evident!!! Si m-am straduit sa il termin in alea 4 ore si la naiba, am reusit, cu toata ploaia aia apocaliptica si urcarea lui peste si motzul dealului si mers pe jos 1,5 km, pe langa bike!!! Deci: va fi cum trebuie sa fie, ma gandesc la tine si-ti tin pumnii!!

Andreea trebuie sa reusesti, vei reusi! Acolo in regim de concurs vrei trage ca la nicio cursa. Doar cu alimentarea si hidratarea sa fii atenta si in rest...push it to the limit.

Baftă Andreea.
Îți trimit gânduri bune și țin pumnii să fie așa cum îți dorești.
Cum zicea Adrian Toma: "Putem orice, daca ne dorim cu adevarat, daca ne punem intreaga noastra vointa in joc. Nu exista limite. Limitele sint niste idei in capul nostru, si, ati ghicit, orice e in capul nostru pote fi eliminat si inlocuit cu altceva mai bun, mai luminos, mai maret."

Bafta Andreea!
Iti tin pumnii sa treci cu bine aceasta linie de finish!

Baftă!

Adaugă comentariu nou

Plain text

  • Etichetele HTML nu sunt permise.
  • Adresele de situri web şi adresele de e-mail se transformă automat în linkuri.
  • Liniile şi paragrafele sunt rupte automat.
Image CAPTCHA
Enter the characters shown in the image.
Reîncarcă Type the characters you see in this picture. Type the characters you see in the picture; if you can't read them, submit the form and a new image will be generated. Not case sensitive.  Switch to audio verification.