Ploua infernal si eu pedalam la Campionatul National

Ploua infernal, si noi ne iubeam, prin mansarde, in luna lui Marteeeee. Era o vreme de facut orice, prin mansarde sau prin casa dar in nici un caz de gonit prin centrul Bucurestiului, in viteza, pe bicicleta. Dar pe lista zilei era Campionatul National de Duatlon si ma astepta o cursa in care trebuia sa “ma iubesc” cu Bianca, bicicleta, prin ploaie… Foarte romantic :).

Recunosc ca nu apreciez conditii atat de vitrege la o cursa, mai ales una rapida care implica si mers pe bicicleta cu 35-40 km la ora. Pe apa de pe sosea se aluneca, iar ciclistii mai impiedicati de fel au sanse suplimentare sa invete pe propria piele cum nu se iau curbele.

Dupa cateva zile de stres specific si verificat prognoze meteo din ora in ora, brusc am avut un moment de revelatie:  nu imi (mai) era frica si nici nu mai aveam chef sa discut despre asta. Mi-am spus ca totul va fi bine, eu sunt alergatoare si SUNT si ciclista si pot sa termin cursa asta in picioare. Da, ploua “ca in luna lui marte”, da se aluneca, da sunt 33 de curbe (le-am numarat) si 3 coborari …un fleac!

Singurul lucru care ma indispunea un pic era distanta, sau …lipsa distantei mai bine zis. Trebuie sa va spun ca pentru un om antrenat pentru anduranta, asa cum sunt eu, o cursa sprint de doar cativa km (ca aceasta) este un chin. Eu sunt un fel de camion Paris-Dakar pus brusc pe un ciruit de formula unu. Intru greu in ritm, nu am prea multe viteze la purtator si in general scot fum din carburator dupa numai cateva sute de metri de accelerat.  Daca vrei sa ma superi intr-o zi pune-ma sa fac cateva bucati de 400m la pista de atletism

Ma asteptau 5km de alergare, 20 de km de bicicleta si apoi 2.5km de alergare de final. Stiam ca o sa doara rau, dar ca dupa cursa o sa ma simt ca un fel de superwoman. Din pacate am venit tarziu la start si m-am trezit in coada plutonului (din nou … trebuie sa invat ceva din asta). Am incercat sa imi croiesc drum prin aglomeratia din prima tura asa ca mi-am intrat si mai greu in ritm….au au au!!

Am alergat dupa sentiment caci nu am avut ceas - a fost o chestie de moment, pur si simplu am decis sa nu il port si sa alerg “cat ma tin picioarele” … si wow ce am alergat!! M-am simtit oribil in prima tura, dar dupa aceea parca nu mai era atat de rau si gasisem pe undeva o viteza suplimentara, ruginita, plina de panze de paianjen dar totusi functionala.

In ultimele ture am prins un prieten pe traseu si am alergat umar la umar incercand sa ignor durerea din plamani. Nu stiam atunci insa am alergat 5km intr-un timp record pentru mine …nu am nicio explicatie pentru ceea ce s-a intamplat acolo … a fost ceva magic, poate a fost lipsa ceasului de la mana, poate ploaia, poate traseul, poate faptul ca toata lumea alerga de manca pamantul!!

Am ajuns in tranzitie si mi-am scuturat pantofii spd de apa (pusesem o punga peste dar nu a facut fata potopului). M-am echipat si am fugit langa bicicleta in directia gresita … doar ca nu m-a vazut nimeni … abia mai tarziu, la tranzitia 2 (intre bicla si ultima alergare) m-a intors cineva din drum, si asa am aflat ca am facut cateva zeci de metri in plus, de doua ori :P. Oh well

M-am urcat pe bicicleta si … am pedalat, ce era de facut? :) Am mers tare pe linie dreapta insa la fiecare curba am pus frana (inainte, duuh, nu in timpul curbei!!) si m-am miscat cu maxima grija. Apoi ieseam din curba si tasneam ca un ied pe campiile verzi…

Cativa colegi si prieteni trialonisti m-au certat ca ma misc fara curaj in curbe. Unii imi ziceau sa ma iau dupa ei, altii imi cereau sa ma aplec (nu m-am aplecat in lateral niciun milimetru … sa o credeti voi ca imi pun pielea la bataie pe curbele astea alunecoase!!), iar unul (multumesc dude) mi-a zis ca sunt bunicuta in timp ce luam curba la Piata Constitutiei. M-am razbunat intrecandu-l pe urcarea de la Marriot :)

As fi putut sa ma misc mult mai ok pe curbe, dar mi-am zis ca nu merita, nu aveam cine stie ce sperante de podium si am decis ca prefer varianta “miau mic” … au fost destul de multi colegi care au cazut!

Am terminat si proba de bicicleta fara incidente insa simtindu-ma un pic inghetata. Aveam fara exagerare cateva kg de apa in pantofii SPD si nu imi mai simteam degetele de la picioare. Am ajuns in tranzitie, mi-am pus pantofii de alergare si am pornit, evident, pentru a 2 a oara in directia gresita :).  

Alex imi zice de pe margine ca sunt a 5 a, iar crainicul il aude si zice in microfon “Andreea, in caz ca nu ai auzit, esti a 5 a”. Nu il cred si dau din cap, mai ales ca pe turele de la bicicleta  m-a tot confuzat cu cifre care variau precum cotele apelor Dunarii. In apararea lui trebuie sa recunosc ca e foarte greu sa numeri fetele infofolite de ploaie de pe margine, mai ales in curse cu multe ture, si o proba de stafeta care merge in paralel. Nu pot fi pe 5, e prea de tot! Eu speram un top 10…

La a 2 a alergare nu mai aveam niciun coleg care sa traga de mine, nicio fata de intrecut si parca se terminase un pic benzina. Ah …si parca mi-am amintit ca nu imi plac cursele scurte, motorasul meu incepuse sa protesteze! Dar partea buna la cursele scurte e ca se termina repede – cateva clipiri de gene mai tarziu treceam linia de finish si ma bucuram de o doza maxima de endorfine. Acesta a fost primul meu duatlon, abia atunci mi-am dat seama!

Dupa cursa Alex insista ca sunt pe 5. Incep si eu sa numar a la Caragiale “2 la primarie, si cu doua la prefectura” si parca incep sa il cred. 5 la general la Campionatul National dupa atata tras de frane in curbe este ceva chiar wow …

Raman la premiere cu intrebarea despre locul de la categoria de varsta. In mod normal ma motiveaza doar locul de la general insa de data asta era diferit din noua motive:

Motivul unu era … razbunarea, ha ha! Cu cateva zile inainte de cursa am aflat ca in sezonul asta am trecut la varsta 30+ desi calendaristic schimb prefixul abia in toamna. Recunosc sincer ca am primit vestea cu umor dar si cu un pic de suparare… nu e corect, eu mai vreau sa fiu de "20 si treaba mea de ani" pana in ultima zi posibila :). In plus categoria 30+  este mult mai disputata in sportul asta asa ca vroiam sa vad ce pot sa fac in noua mea categorie.

Motivul doi a fost Tricoul cu T mare. In ciclism exista o traditie care se pare ca a fost preluata si la duatlon (nu stiu cat de oficial sau daca a fost doar asa …o chestie) care spune ca cel care este campionul national are voie sa poarte insemnele tarii sale (in cazul nostru tricolorul) pe tricou – de obicei pe piept. Asadar, tot anul cat esti campion en titre te distingi in pluton cu acel insemn special, (ma rog, vorba vine, caci la noi la amatori nu cred ca ii pasa nimanui de insemnele fiecaruia de pe haine). Era asa, doar de fantezie, dar imi  doream tricoul ala, si nici nu indraznisem sa cred ca voi pune mana pe el!! 

Dar chiar asa a anuntat oficiatorul de ceremonii … sunt campioana nationala la categoria mea de varsta si pentru prima data am avut emotii cand m-am urcat pe podium. Nu stiu de ce a fost atat de special podiumul asta pentru mine, insa atunci cand am coborat ma simteam de parca tocmai castigasem campionatul intergalactic :)

Ploua infernal, si eu probam un tricou cu tricolor, prin parcare, caci nu mai aveam rabdare pana acasa … in luna lui Marteeeeee

 

PS: multumesc pentru poze BikeGeek, Donez Amintiri si Smart Athletic

Comentarii

Asta da planificare, sa numeri tu 33 de curbe.. :))
Felicitari Andreea Campioana!

sa nu imi spui ca nu le-ai numarat ca nu te cred :P

Scrii demential de captivant. Maxime felicitari pentru podium :* :* :*

Felicitari pentru podium si pentru articol!

Excelent articolul si excelent rezultatul aceleasi senzatii le-a trait si baiatul meu de 11 ani care a terminat al treilea la grupa 9-12 ani si este deja indragostit de duatlon si bineinteles de triatlon. FELICITARI !!!!!!

Adaugă comentariu nou

Plain text

  • Etichetele HTML nu sunt permise.
  • Adresele de situri web şi adresele de e-mail se transformă automat în linkuri.
  • Liniile şi paragrafele sunt rupte automat.
Image CAPTCHA
Enter the characters shown in the image.
Reîncarcă Type the characters you see in this picture. Type the characters you see in the picture; if you can't read them, submit the form and a new image will be generated. Not case sensitive.  Switch to audio verification.