O sublima (dez)orientare – la Velo Compass 2013

 

Intrebam retoric intr-un post anterior “Ce sa intampla daca iei o biciclista foarte incepatoare, o arunci intr-o padure cu o harta si o busola in mana si ii spui descurca-te?”. Am trait in direct raspunsul la aceasta intrebare in acest weekend, participand la Velo Compass, un concurs care imbina calitatile de biciclist cu cele de “descurcaret”.

A fost primul meu concurs pe bicicleta. Initial concursul trebuia sa se tina la mijlocul lui aprilie, insa din varii motive am primit 3 saptamani in plus. Sentimentul a fost unul de usurare, similar cu ceea ce simteam la scoala cand aflam ca s-a amanat lucrarea de control pentru care nu eram pregatita! Imi dau seama acum ca fara aceste 3 saptamani (timp in care am dublat practic numarul de km facuti toata viata pe bicicleta) nu as fi iesit singura din padurea acceea.

La capitolul orientare … voi lasa cifrele sa vorbeasca de la sine :)... Am iesit din padure dupa aproximativ 2.5 ore, cam la o ora dupa ce toti ceilalti concurenti isi terminasera cursa. Ciclocomputerul mi-a aratat la final 20 de kilometri parcursi, in conditiile in care cei mai buni concurenti au reusit sa gaseasca toate check-point-urile cu ajutorul hartii in 10km.  M-am ratacit semnificativ (din ciclul … chiar habar n-am unde sunt) de 3 ori … si la un moment dat am constatat cu surprindere ca sunt in comuna Tunari ... in conditiile in care cautam un checkpoint aflat pe la mijlocul padurii :)

Lasand la o parte micile frustrari (de ce eu, de ce aici, de ce???), cele cateva vanatai noi + o accidentare un pic mai serioasa la tibie, si gandurile de abandon undeva pe la check-point-ul 9, pot spune ca a fost cu adevarat o zi reusita! Imediat dupa ce am trecut linia de finish toata lumea ma intreba cum a fost … Pe moment ma simteam de toata jena…obosita, lovita, plina de urzicaturi si zgarieturi, insetata, un pic dezamagita ca am iesit asa tarziu din padure … Peste doar cateva ore, dupa un dus cald,  un somn bun si o masa copioasa m-au lovit endorfinele si mi-am dat seama ce absolut genial a fost concursul asta :P

Povestea a fost simpla. Am ajuns la padurea Baneasa, am ascultat instructiunile si ne-am pregatit de start. Primesti harta padurii si check-point-urile marcate cu doar 1-2 minute inainte de plecare … si pe moment te loveste umorul situatiei. Pe harta mea erau 13 puncte de control …iar  harta este atat de detaliata incat ai senzatia ca privesti catre labirintul lui Minotaur :P. Dupa panica initiala urmeaza faza 2 …aceea in care ai senzatia ca va fi foarte usor… Te gandesti ca vei tine mereu potecile mari si ca nu ai cum sa nu te descurci… Gresit!!… pentru ca in padure sunt sute de potecute …toate arata la fel, iar vegetatia abundenta complica orientarea si mai mult.

Flavia, alergatoarea din stafeta “Incepatoarele” a pornit ca vantul si ca gandul cu harta in mana…avea foarte multe puncte de gasit, insa condensate intr-o zona mai restransa din padure. S-a intors dupa ~45 de minute rosie de efort dar super fericita. In ciuda planului initial “merg si ma uit cu grija ca sa le gasesc” a alergat tot traseul cot la cot cu ceilalti concurenti (toti barbati, talk about girl power!!) si mi-a inmanat dispozitivul de marcat check-poin-uri si busola cu zambetul pe buze. Acum era randul meu sa imi fac treaba pe bicicleta….

M-am ratacit prima data imediat dupa primul check-point. Lasand la o parte frustrarea situatie (abia plecasem de 2 minute!) ...am simtit ca ma confrunt cu un fel de “supradoza de informatii” …pur si simplu nu mai stiam unde sa ma uit pe harta si cum sa o folosesc. M-am intanlit cu “fotograful oficial” … Great … of all the people :D. Incerc sa il ignor …nu vreau sa imi faca poze tocmai in momentul asta penibil dar insista… spune ca va face poze tuturor… mda, dar nu mai e nimeni care sa se fi ratacit tocmai aici la plecare, asa’i?!

Mai trage cateva cadre, dar  ma si ajuta cu incurajari si cateva intrebari din alea gen “ia gandeste-te tu bine, daca ai venit de aici … unde ar trebui sa fii?” :P – Hai ca m-am reorientat, oarecum (multumesc!!), asa ca pornesc la drum… Dau de asfalt, si …culmea culmilor …schimb pe foaia 3 si bag viteza …ha ha … eu care in parc abia ma misc cu 10 -15 km pe ora, ajung pe la 26km de frustrare si nervi … Cum mai, sa te ratacesti de la inceput??

Am gasit oarecum ok urmatoarele cateva check-point-uri …dar tragedia a inceput in cautarea punctului cu numarul 5 .. Marele meu handicap este ca nu pot sa estimez distantele atunci cand merg pe bicicleta. La alergare mi-am insusit pe parcursul celor cativa mii de kilometri un fel de “extra simt” … pot sa estimez destul de bine distantele si viteza cu care alerg. La bicicleta, considerand ca am doar 22 de ore in sa (atata spune runkeeper ca am petrecut pe bicla de cand m-am apucat) … fiecare metru poate sa fie 2, 10 sau chiar 15 …. Iar daca mai am si alte preocupari (gropi, crengi, pietoni) atunci stai sa vezi matematica! :)

Cateva check-point-uri mai tarziu am dat de marea provocare … faimosul punct de control 9 … un fel de fata morgana din Baneasa… am parcurs cam 20 de minute toate aleile, potecutele si spatiile dintre copaci fara succes … La un moment dat am trantit bicicleta de pamant …m-am asezat pe iarba cu harta in mana si am inceput sa reporcesez totul. Ma gandeam in continuu ca exista copii la astfel de competitii ..nu se poate sa nu ma descurc si eu … right??

Am mai petrecut cativa kilometri in zona … mi-a cazut lantul (primul meu lant “reparat”), mi-am pierdut bidonul cu apa, dar faimosul check-point …nicaeri. Alte cateva minute mai tarziu intru intr-o groapa si cad de pe bicicleta cu tibia peste o bara de metal… wow … doare rau … curge si un pic de sange … sublim! Asta e momentul in care ma gandesc ca nu mai are rost … mai ca imi e rusine de organizatorii si cunoscutii care asteapta sa termin eu cursa asta de ore bune ...oare de cat timp sunt in padure? Mai gasesc pe cineva la Finish?

Ma ridic cu greu de jos cu o decizie in minte … acesta va fi primul meu abandon de orice fel, dar e ok … poate ca orgoliul meu are nevoie si de asa ceva! Am decis, o iau spre finish ..dar nu inainte de a gasi punctul 9, chiar daca asta inseamna ca trebuie sa imi las bicicleta si sa ponesc la pas.

O data ce am luat aceasta decizie am gasit destul de repede intersectia minune… Mda… nu ma pricep la bicla, nici la orientare ..dar poteca cu pricina era imposibil de distins din cauza vegetatiei…

Gata, baieti si fete … sa purcedem catre civilizatie! Ajung la un drum mare si scot harta ca sa ma orientez catre “casa”… surpriza .. pe drumul spre finish trec chiar pe langa urmatorul check-point. Ei, hai ..daca tot merg in directia aia …

Dupa check-point-ul 10 descopar ca si 11, 12, si 13 sunt oarecum in drum… Pai ..stai un pic …oricum e tarziu, oricum ma asteapta toata lumea, ce mai conteaza 10 minute …? Cum sa nu le gasesc pe toate… pana si copii participa la astfel de concursuri! Hai ca nu mai e mult, nici tibia nu mai doare asa de tare … in plus ..nu zic eu ca fiecare minut petrecut in sa ma ajuta pentru triatlonul de peste cateva saptamani? Oare cati km am facut? La Triatlon Fara Astfalt am de parcurs 33, uite ce exercitiu bun … acum stiu si cum sa pun lantul la loc ...:)

Si uite asa … mai o incurajare, mai un monolog, ajung la ultimul punct de control sub liziera padurii… Cei cativa incurajatori de la finish si organizatorii explodeaza de fericire ..Doamne cred ca sau plictisit rau, erau gata gata sa plece dupa mine prin padure!

Ma urc din nou pe bicla pentru ultimii 40 de metri … arunc bicicleta si pasesc catre check-poin-ul de “finish” pe propriile picioare … “Bip bip” si e gata … Oare cand se organizeaza urmatoarea competitie?? :)

PS: Flavia, u rocked!! 

 

Tags: 

Comentarii

Felicitări! Te-ai descurcat foarte bine pentru primul concurs! La următorul sunt convins ca o sa vii si mai in față!

Adaugă comentariu nou

Plain text

  • Etichetele HTML nu sunt permise.
  • Adresele de situri web şi adresele de e-mail se transformă automat în linkuri.
  • Liniile şi paragrafele sunt rupte automat.
Image CAPTCHA
Enter the characters shown in the image.
Reîncarcă Type the characters you see in this picture. Type the characters you see in the picture; if you can't read them, submit the form and a new image will be generated. Not case sensitive.  Switch to audio verification.