Portia de Road-Grand-Prix-uiala

Ok, am bifat si chestia asta, primul meu concurs de bicicleta pe sosea. Un concurs scurt, intens si incins cu foarte mult de “bike bike bike” si fara nici macar un gram de alergare sau inot care sa mai spele rusinea :).

N-am avut cine stie ce sperante la un rezultat macar onorabil la Road Grand Prix Bucuresti, dar ca sa fiu sigura ca voi stange laurii de final (se dadeau premii si pentru ultimul sosit, ce bine ca totusi le-am ratat) am bagat cu o zi inainte un antrenament cu pante la Seciu, iar in ziua concursului am alergat 10km cu ritm de semi-maraton (caci asa zicea in planu de antrenament pentru treaba aia mare...). S-a notat da? Am o scuza pentru vitezele alea, corect?? Nu-i asa?? :) Pfiu ... ce greu si ce cald a fost!

Traseul a fost asta: 3km de n ori in jurul Palatului Parlamentului. La mine n a fost egal cu 14, altii mai viteji au facut cateva ture in plus in timpul disponibil (1 ora si 20 de minute). Pe o latura urci (nu cine stie ce panta dar dupa o vreme se cam transforma in perete vertical :P), pe o latura cobori (daca ai luat curajul la tine s-ar putea sa prinzi ceva vant in par) si in rest te dai pe teren plat cat poti de tare, mai ales ca treci din nou pe la start/finish si ti-e rusine sa iti tragi sufletul tocmai acolo de fata cu atata lume.

Inca de la incalzire m-au luat emotiile specifice de bicicleala. Pur si simplu nu am gasit un coltisor de strada care sa nu roiasca de ciclisti grabiti si imprastiati in toate directiile posibile, iar eu pe bicicleta (mai ales cu spd-uri) sunt claustrofoba si brusc simt nevoia sa am foarte mult spatiu personal. Mda ... incalzirea o sa mai astepte, pana la prima tura din cursa :)

M-am asezat constiicioasa la start in coada plutonului doar ca sa constat ca pantofii mei SPD s-au desprins din nou in talpa ... de data asta de tot. Practic talpa se mai tinea doar intr-un surubel, in lateral, iar desprinsul pantofului din pedala devenise un fel de joc de pacanele. Ca nu traiam suficient de periculos si pana acum, ha! Intr-un final gasesc la baietii de la cronometrare o rola de banda adeziva (multumesc!!) iar Alex bandajeaza intreg pantoful cu pricepere. “N-are cum sa se mai desprinda, fara grija!” Hm....

 Start. Boon ...start ... stai asa, sa imi prind pantofii in pedale, sa ma organizez pe aici, sa verific ca tine “bandajul”, sa ma obisnuiesc cu ideea. Cat ma fastacesc eu toata lumea a ajuns in partea aialalta de planeta. Unde oare se grabeau asa?

Vine dealul (auci, auci), vine coborarea (aoleu, aoleu, frana mea draga ...ce mult te iubesc!), apoi un pic de fals plat cu vant din fata si am ajuns inapoi la piata Consitutiei. Ei hai ca nu a fost asa de rau si nici atat de aglomerat pe cat mi-am imaginat, caci imi propusesem sa nu stau la plasa si sa ma feresc pe cat posibil de companie ...

La o doua tura incep parca sa ma trezesc, la a 3 a incep sa imi intru in ritm. E cald rau, am soare in cap, am pante, am public care striga si incurajeaza,  asa ca un antrenament mai bun ca asta nu aveam de unde sa gasesc.  Am si un pluton de ciclisti din aceea adevarati care ma depaseste o data la fiecare 2-3 ture. Stiti cum e cand trece un camion pe langa tine pe sosea? Ei cam la fel e si cand trec 20 de nebuni cu 70 la ora pe coborare pe langa tine. Si eu pe langa ei ... broasca testoasa, doar ca eu nu am cochilie sa ma ascund la nevoie :P

A urmat un sir nesfarsit de urcari si coborari. Pe urcari viteza a inceput incet incet sa scada, iar pe coborari a mai crescut nitel pe masura ca imi mai gaseam cate o doza de curaj. 48km la ora a fost maximul atins, zic merci si pentru atat, caci acum cateva luni cand am inceput sa fac tura de “Palatul Parlamentului” la antrenamente matinale abia reuseam sa sar de 35 la ora fara sa simt nevoia sa inchid ochii de spaima :) In rest nu s-a intamplat nimic spectaculos (mai bine, caci au fost suficiente cazaturi la ambele serii, asta imi mai trebuia ca sa pun de tot bicla in cui).

Am fost chiar surpinsa cand am auzit clopotelul care semnala ultimul tur. Pai cum, gata, am terminat treaba? Pai eu abia mi-am intrat asa in zona aia de suferinta muta si inutila ... stricam petrecerea asa  de rapid? Noh bine ...atunci hai macar sa suferim din plin pe acesti ultimi 3km, mai ales ca am auzit un “hai Andreea Calugaru” la microfon. Si eu care speram sa ma strecor neobservata  :)

Urmeaza o urcare mai viteaza, o coborare aglomerata, si apoi un fel de sprintulet (unu mic si chinuit) incurajata de colegii din jur care imi zambesc a “provocare”. Gata.  41 de km in 1:21, locul 11 din 22 de fete (fix la mijloc, imi merit renumele de “mediocra pe 2 roti” cu varf si indesat).

Si-am incalecat pe o sa, si v-am spus despre plimbarea mea.  Aviz amatorilor, urmatorul deliciu/ supliciu Road Grand Prix e pe 23 August la Ramnicu Valcea, doar 80km cu 1300 diferenta de nivel. :)

PS: Multumesc pentru poze Bikegeek.ro, 2eyes si Catalin Chitu Photography

Tags: 

Comentarii

Felicitari si bafta la urmatoarea tura. mai sunt cateva fotografii cu tine si aici https://www.flickr.com/photos/undo_andu/sets/72157645920685697/ doar ca trebuie sa le cauti prin cele 900 si ceva :D

Multumesc Alex, nu gasisem pozele tale!!

Adaugă comentariu nou

Plain text

  • Etichetele HTML nu sunt permise.
  • Adresele de situri web şi adresele de e-mail se transformă automat în linkuri.
  • Liniile şi paragrafele sunt rupte automat.
Image CAPTCHA
Enter the characters shown in the image.
Reîncarcă Type the characters you see in this picture. Type the characters you see in the picture; if you can't read them, submit the form and a new image will be generated. Not case sensitive.  Switch to audio verification.