Nicio iarna fara Gerar

Nu e asa de complicat cu scrisul unui articol despre Gerar, zau! Sunt la a 4 a editie, iar pentru mine povestea are un puternic miros de deja-vu, caci in fiecare an vin la fel de nepregatitata, ma bucur si sufar in cursa cam la fel de intens, iar rezultatele sunt mereu prin vecinatatea lui "se putea si mai bine".  In fiecare an, cei 10.7km in parcul Politehnicii decurg cam asa:

·         ajung la fata locului si ma vad cu multi prieteni proaspat alergati la cursa mare, toti sunt inghetati bocna, obositi si au un zambet usor psihedelic pe fata

·          explic fiecaruia de ce nu fac si eu cursa mare (chiar, de ce? …pentru ca inceputul de an ma gaseste mereu un pic prea lenesa si …cu cateva kilograme mai pufosita)

·          apoi fac incalzirea

·          iau startul

·          plec un pic cam tare

·          ma linistesc pe prima urcare

·          ma energizez cu ajutorul voluntarilor din varful … muntelui :)

·          apoi alerg la vale, prind viteza,

·          ma tai pe plat, ma tai si mai rau,

·          imi amintesc de ce nu e bine sa mananci atatea dulciuri,

·          imi amintesc de ce nu e bine sa alergi doar cativa kilometri pe luna si apoi sa vii la cursa,

·          imi amintesc de ce nu imi plac cursele “scurte” de doar 10km

·          imi amintesc de ce nu imi plac cursele “lungi” de 10km

·          Apoi ajung din nou in zona cu public, pun un zambet tamp pe fata ca sa creada lumea ca nu sufar,

·          trag de picioare pe ritmul muzicii din boxe (sami nami na, e,e waka, waka, e, e, e…)

·         Si …pornesc pe inca o tura. Mai sunt doua :)

·         Al 2-lea deal mi se pare Everest, al 3 lea deal e deja “ultimul” si parca se digera mai usor.

·          Din nou coborare cu vantul in par, din nou plat si au splina/ au ficatul/ au genunchiu au, au, au.

Intermezo: Mai, eu mi-am dat seama ca sunt o mega plangacioasa in curse.  Dar in secret, cand nu ma vede si nu ma aude nimeni  … . Voi?

Revenim

·         Ajung pe ultima portiune de plat, unde este si grosul “sustinatorilor”. Vreau, nu vreau, trebuie sa alerg tare, de rusine … ca toata lumea striga “hai Andreea”

·         Vad luminita de la capatul tunelului, ma dor coastele, imi ard plamanii,  vreau la mama….

·         Dau din picioare, dau din brate, au au au ….

·         Ajung la linia de finish, bip bip

·          Ma scald in endorfine, ma apuca o fericire tampa combinata cu o usoara stare de lesin :)

·         Ma uit la ceas, ma enervez caci as fi putut sa alerg mai bine, apoi imi amintesc toate scuzele posibile (e iarna, e frig, e luna in al n’spelea patrar, cine vrea sa alerge mai bine, anyway?)

V-am zis ca e totul previzibil? Locul 8 la general (dupa un loc 5 acum 2 ani si un loc 8 anul trecut, ... progres, este?). Si locul 3 la categoria <35 de ani, multumesc pe aceasta cale colegului meu de ironmanie, Dragos, care mi-a tinut locul pe podium. Chiar mi se pare ca semanam si nu si-a dat seama multa lume ca lipseam de la festivitati. Aaaa …si intre timp a si udat floarea!!

In incheiere, vreau sa spun un mare bravo pentru Gerar si organizatorii care anul acesta au facut probabil cea mai “eco” competitie de pe la noi: semnaturi electronice, pungi din material textil reciclat, run-bazar, mai putina hartogaraie peste tot! Bravo, este o initiativa pe care chiar o apreciez!

PS: multumesc pentru poze: Radu Cristi si Alex (sustinatorul de serviciu :))

Tags: 

Adaugă comentariu nou

Plain text

  • Etichetele HTML nu sunt permise.
  • Adresele de situri web şi adresele de e-mail se transformă automat în linkuri.
  • Liniile şi paragrafele sunt rupte automat.
Image CAPTCHA
Enter the characters shown in the image.
Reîncarcă Type the characters you see in this picture. Type the characters you see in the picture; if you can't read them, submit the form and a new image will be generated. Not case sensitive.  Switch to audio verification.