Lent sa fii, noroc sa ai! La Baneasa Trail Run

Cusa asta a fost, zau, ca un fel de fata morgana pentru mine  -  in fiecare an nu am prins locuri, dar in 2015 m-am antrenat la proba de  “inscriere viteza” si am pus mana pe un numar de concurs. Numarul 172 … cu noroc, veti vedea!

Acum ca in sfarsit puteam sa alerg la BTR, mi-as fi dorit sincer sa vin pusa serios pe treaba, insa …nu s-a putut. Ce sa mai una alta, nu are rost sa fac filozofia lui “daca si cu parca”, dar realitatea e ca statisticile imi aratau doar 63 de km alergati in ultimile 2 luni si o eventuala statistica la capitolul “increderea in forte proprii” ar fi batut spre subunitar. Asta am avut, asta am aliniat la start …

Am venit insa cu cateva grame de buna dispozitie. Ultima cursa fusese acum mai bine de 2 luni si sincer …imi lipsise. Imi lipsise totul: agitatia din seara cursei cand imi pregatesc echipamentul de cursa, emotia diminetii si a drumului, discutiile cu prietenii de la incalzire, adrenalina startului. Imi lipsise linia de finish!

Asadar, gata de o portie de distractie, m-am asezat undeva la jumatatea plutonului si am pornit la cursa de 10.5km, pe poteci si drumuri forestiere, la Baneasa.

In primii kilometri pot spune sincer ca m-am distrat ca un copil scos in parcul de joaca. Am sarit peste copaci cazuti si balti, am zambit, am respirat aerul acela umed din padure si am uitat ca sunt cam praf. Am uitat insa ca sunt si cam impiedicata din fire, asa ca m-am trezit la realitate intr-un sleau de noroi cu glezna sucita bine. Auuuuu…. Auuuuu. M-am redresat injurand un pic, dar eram in padure si cred ca se accepta.  In fine …am calcat pe piciorul drept, am strans un pic din dinti si am decis ca e o durere suportabila – semn ca nu fusese nimic grav.

Mai tarziu am inceput sa trag in incercarea de a mai depasi din concurenti. Cursele de trail sunt astfel …nu poti sa te complaci intr-un ritm linistit caci ramai prins pe poteca ingusta intre alti alergatori mai lenti. Trebuie sa profiti de fiecare ocazie pentru a depasi  …pentru ca, sa fim sinceri, e si mai distractiv asa. 

Ei si cum ma razboiam eu depasind, ba pe stanga, ba pe dreapta … am gasit si o colega cu jambiere albastre familiare. Nu as recunoaste fata ei probabil insa stiam sigur jambierele cu pricina. Erau jambierele la care am privit cativa km buni acum cateva luni la Gerar, intr-o alta cursa facuta in regim de avarie. Evident le stiu asa bine pentru ca atunci, ca si acum,  priveam catre acele jambiere din spate, incercand sa ma tin dupa posesoarea lor.  Am zambit si mi-am lipit din nou de colega mea, in speranta ca propria mea pereche de jambiere maro ar putea sa isi ia revansa la aceasta cursa :)

Sincera sa fiu, nu conta neaparat sa o depasesc, insa …aveam nevoie de ceva diversiune caci piticelul meu de pe creier deja incepuse sa se planga de “au si aoleu” de la oboseala. Si parca ma durea si glezna putin. Am tinut cat de aproape s-a putut iar colega mea a dat si ea drumul la motoare. Impreuna am depasit poate peste 100 de concurenti. Ea “la trena”, eu imediat in spatele ei. Pana pe la km 8 cand am vazut ca a slabit ritmul si am decis sa preiau eu lupta “jambiere maro + jambiere albastre contra lumii intregi”. Colega mea nu a reusit sa ramana langa mine asa ca  in cativa metri eram sngura, doar eu si propriile mele jambiere … si inca vreo 2 km de alergat. Ma lovise zidul. Ma durea totul. Ma luase cu ameteli, ma intepa glezna. Pff….ce sa mai, citez MC-ul de la cursa: ”pierdut energie, o declar nula”!

Cativa pasi ametiti mai tarziu am auzit muzica de la finish si m-am insufletit cat de cat. Wow … lungi au mai fost astia 10.5 km …. Draga linie de finish, te rog sa fii chiar dupa colt caci nu mai am benzina, beculetul palpaie pe rosu :).

Bip, bip, si final de cursa. 53:40, locul 10 din 200 la general feminin si 5 in categorie.  Pfiu … se putea si mai rau :)

Ar fi fost un final dragut de cursa …insa abia acum urma cireasa de pe tort...

Dupa premiere am constatat ca numarul meu …172, a fost extras la o tombola si mi-a adus in dar un ceas Polar. A fost ceva total neasteptat si pe moment m-am entuziasmat ca un copil in ziua de craciun. Am si daramat niste colegi alergatori in sprintul meu catre scena (scuze!!) …parca nici glezna nu mai durea :D

 Este a doua oara cand castig ceva la o tombola.  Prima oara, a fost acum 3 ani jumatate cand am castigat o bicicleta MTB (pe vremea cand nu stiam sa pedalez) si … intr-un final m-am apucat de triatlon facand cu  “Luky” primele mele curse la Prima Evadare, Fara Asfalt si Mogosoaia Tri. Nu stiu ce vrea acest cadou de la Polar sa imi spuna … poate peste 3 ani trebuie sa alerg la o cursa in conditii …polare? Hm… 

PS: Multumesc pentru poze: Radu Cristi (donez amintiri), Adrian Niculae si Alex :)

PS2: ne auzim si pe facebook/liniadefinish

Tags: 

Comentarii

Polar? Parol? La Pro? :)
directia pare clara!

Adaugă comentariu nou

Plain text

  • Etichetele HTML nu sunt permise.
  • Adresele de situri web şi adresele de e-mail se transformă automat în linkuri.
  • Liniile şi paragrafele sunt rupte automat.
Image CAPTCHA
Enter the characters shown in the image.
Reîncarcă Type the characters you see in this picture. Type the characters you see in the picture; if you can't read them, submit the form and a new image will be generated. Not case sensitive.  Switch to audio verification.