43 de secunde de au si aoleu. Corporate Games 2015

Va spun eu, triatlonistului ii sade bine cu triatlonul, si nu atat de bine cu oricare dintre cele 3 probe, facute individual. La inot se observa cel mai mult diferenta intre cele doua lumi. Inotul de triatlon nu are eforturi scurte si intense, nu are starturi ca la televizor, si nu are nicio treaba cu o proba de “50 de metri de au si aoleu”. Si totusi m-am inscris, pentru ca sunt o masochista. Bine si pentru ca la Corporate Games, o competitie in care mi-am reprezentat compania pentru al doilea an, nu au proba de triatlon. Se pare ca nu sunt suficiente corporatiste-triatloniste :)

Exista si parti bune in participarea la o competitie pentru care nu esti absolut de loc pregatit. Nu exista asteptari, nu exista estimari de timp (desi  pentru antrenorul meu 43 de secunde au fost doar “ok, avand in vedere ca ...”, he he ... ), nu exista plan de cursa (desi poate nu ar fi stricat).

M-am prezentat la bazin ca o floricica, gata sa fac ceva diferit si relaxat. O cursa de 50 de metri inot, liber, dupa ce anul trecut facusem proba de 100 de metri.

Pentru ca anul trecut am incurcat comenzile si am plecat ultima din  blocstart, asteptand un “fiti gata” care nu a mai venit, acum m-am dus la arbitru sa il intreb cum e cu startul asta la inotatori si sa ma asigur ca bag la cap comenzile. Deci, un prim fluier inseamna “urca pe blocstart”, “luati locurile” e un fel de “fiti gata”, iar al 2 le-a fluier e “start” (ce ti-e si cu inotatorii astia, “pe locuri, fiti gata, start” ca la toate celelalte sporturi era prea main-stream).

Boon ... deci fluier, luati locurile, fluier. Cat de greu poate sa fie? Ok deci, deci, deci 50 de metri. O clipire de gene. Fluier, sar, bla bla ... finish. Pfff...

Ma duc la locul meu. Culoarul 3. Nu stiu cum sa ma concentrez pentru un efort de 50 de secunde asa ca imi surprind mintea zburand complet aiurea, imi vine sa cant si sa ma uit dupa floricele pe campii, poate asta ar fi fost un moment bun sa ...nu stiu...sa ce? Ce fac inotatorii inainte de start? Pana la editia de la anu e musai sa aflu.

Asa ...deci , deci, deci. Aud un fluier. E cazul sa ma urc. Ma urc. Nici nu termin miscarea ca se aude un “luati locurile” ... stai asa ...ce ne grabim aici? No bine, hai ... iau locurile. Astept un fluier care nu mai vine, sau ...parca am auzit un fluier dar nu stiu sigur. Stupoare ...colega din stanga si colega din dreapta sunt deja in apa, iar eu inca ma mai intreb daca s-a dat startul. Oh ... am uitat sa plec la fluier. Iarasi! :)

Ok, am plecat cam dupa 1 secunda, asta e. Sar precum o sirena impiedicata si reusesc sa imi amintesc sa ma intind si eu macar putin pe sub apa, asa mai recuperez cativa centimetri din “handicap”. Apoi ies la suprafata si inca ma intreb daca s-a dat totusi startul sau a fost o eroare...

Fir’ar, eu nu stiu cum sa inot 50 de metri. Acesta va fi oficial primul 50 de metri din viata mea, caci la antrenamente mai putin de 100m (facut in serii gen 10 X 100 cu plecare la x timp) nu cred ca am primit vreodata.  Oare sa trag de tot pana mi se rup bratele si sa risc sa ma tai pe la jumate?  Un bazin de 50 de metri pare putin pe hartie, dar daca ii inoti dupa ce te-ai taiat si ai ramas fara suflu s-ar putea sa il vezi pe Elvis sub apa.

Pana ma hotarasc eu ce strategie sa aplic parca s-a dus jumate de bazin inotat dupa “sentiment”. N-a fost asa de rau. Imi place sunetul ritmic al fiecarei batai de brat in apa, iar la viteze mai mari apa suna altfel, e prima oara cand constat. E dragut, poate mai fac asta si altadata. Inca nu m-am taiat dar parca incepe sa imi vina o idee de “auuu” in plamani si prin coaste.  Arunc un ochi in dreapta si vad miscare pe culoarul de langa. Aha ... o mica intrecere. Perfect. Apas apa in spate cu si mai multa indarjire.

Mai trag de cateva ori la 3 brate, imi simt brusc plamanii ca de piatra si simt ca ma arde apa la fata. Serios, ma ard obrajii, e normal asa ceva? Au ...au au au au. Imi pocnesc coastele, mi se desprind picioarele din sold. Fir’ar eu nu mai fac niciodata asa ceva.  Ahhhh!! Incep sa respir doar pe dreapta, nu mai am alveole care sa reziste mai mult de 2 brate. Nu mai am plamani, nu mai am picioare, cum e posibil asa ceva?

Haide, mai sunt cateva brate. Cateva brate si scap. Haide! Incerc sa ma adun pentru ceea ce imi pare o lupta cu stihiile naturii. Apa parca are valuri (in bazin, ha), simt ca inot intr-o mare de foc  si imi simt pielea incinsa. Doare tot. TOT.

Si cat ma plang eu asa, constat cu stupoare ca mai am un metru pana la perete. Aproape ca eram gata sa trec prin el cu totul. Pfiu ... gata, s-a terminat!! Asta a fost tot?

Ma agat de marginea bazinului si ma uit in stanga, ma uit in dreapta. Cred ca am ajuns prima. Oare sunt prima? O privire catre Alex imi confirma.  Ce dragut, ha, sunt prima.  Hai sa mai facem asta inca o data! :). Ei hai, sper ca nu v-ati entuziasmat, caci intre noi fie vorba nu a fost o concurenta acerba intre corporatiste :).  

Cam asa a fost, dupa cum arata si filmuletul. Daca clipiti din gene o sa ratati toata cursa:

PS: Cu dedicatie pentru fizioterapeutul meu, Ciprian Gospodin care m-a reasamblat dupa cazatura oribila de la Fara Asfalt in doar 10 zile. Cirpian, esti un miracol!

PS2: Multumesc pentru poze Zoltan Marton (zoltan77

Tags: 

Comentarii

Mamăăăă, ce cadenţă! Tare, tare!

Adaugă comentariu nou

Plain text

  • Etichetele HTML nu sunt permise.
  • Adresele de situri web şi adresele de e-mail se transformă automat în linkuri.
  • Liniile şi paragrafele sunt rupte automat.
Image CAPTCHA
Enter the characters shown in the image.
Reîncarcă Type the characters you see in this picture. Type the characters you see in the picture; if you can't read them, submit the form and a new image will be generated. Not case sensitive.  Switch to audio verification.