Ratacita in mare … dulce descalificare

Sambata m-a gasit pe plaja din Venus, unde urma sa particip la primul meu triatlon olimpic (1.5km/40km/10km) dupa foarte mult timp: No Stress Triatlon Callatis. Imi lipise, cred! Cursele scurte sunt mai linistite, presiunea e aproape inexistenta si … e genul de cursa care iti permite sa te bucuri de triatlon si de  petrecerea de dupa :).

Cum se simt 70 de ore de antrenament intr-o luna

Ok, s-a incheiat o luna speciala, Mai fiind cea ma “plina” luna din planul de antrenament pentru Ironman 2.0. A fost cea mai plina luna, caci pentru Ironman “intaiul” maximul acumulase cam cu 10 ore mai putin. Statisticile spun ca s-au strans 69 de ore si 27 minute de antrenament. La asta se adauga poate inca 3-4 ore de chestii “nemasurabile” precum incalzirile, stretchingul, imbratisatul foam-roller-ului pe covor.

Mai incape si un semi - Bucharest HalfMarathon

Poc!  Trosc! Zbang! Asa a inceput dimineata mea de dinainte  de Semimaraton Bucuresti atunci cand  mi-a explodat uscatorul de par in mana (???!!!). Partea buna e ca ma trezisem, de tot, si trezisem si jumatate de bloc cu zgomotul, fumul si tipetele din dotare :).  “Electrizata” fiind, m-am miscat mult mai rapid  decat de obicei cu echipatul (duhhh!) si mancatul si eram gata sa plec pe usa cand mi-am amintit ca am uitat ceva. Nu imi scrisesem pe mana pace-ul la care urma sa alerg.

Evadare esuata, in doi

Se spune ca puterea unei echipe este data de suma defectelor, lucru foarte adevarat, cel putin cand vine vorba de cuplul  Bike Geek format din “micul echilibrist” si “mica prastie” la Prima Evadare 2016. Alex are o tehnica impecabila de MTB (serios, il urasc pentru asta :)), e in stare sa bage o bicicleta si prin gaura cheii, dar e lenes si iese la un antrenament in cel mai fericit caz o data pe luna.

Road Grand Tour, Road Grand Pink si alte cele

Salutari din Ironman-land, taramul mitic unde zilele curg atat de repede incat habar nu ai in ce zi a lunii suntem dar stii sigur si in miez de noapte cate saptamani mai sunt pana la …linia de finish. Taramul unde administratorul de bloc poate sa te scoata de la intretinere caci si asa stai doar 5 minute pe acasa.

80 de zile pana la Ironman 2.0 si prima criza existentiala

Perioada ante Ironman este una fantastica. Zau! Se intampla niste lucruri cu mintea si corpul “subiectului” – lucuri pe care le-am experimentat cu succes si in sezonul 2014 (alias Ironman intaiul) dar care ma suprind la fel de mult si acum. Stiu la ce sa ma astept, stiu ce este “normal” si tot nu imi vine sa cred cat de usor o iau pe carari :). Sunt la un “buhuhu” distanta de “iron meltdown”.

Winter zen la Winter Tri

Weekendul care a trecut, m-a adus fata in fata cu al 4-lea triatlon “Winter Tri”. In 2013 am facut o stafeta, aterizant pe penultimul loc :). Un an mai tarziu, plecam cu ambitii maxime la individual, doar ca sa ma dezumflu gasind bicicleta pe pana in tranzitie. In 2015 m-am luptat destul de vitejeste pentru un loc 6 la general, iar acum… ei acum…   batea la usa triatlonul, si eu pentru prima oara vroiam sa ma ascund sub o patura si sa ii spun ca nu sunt acasa!

Pagini