Mai incape si un semi - Bucharest HalfMarathon

Poc!  Trosc! Zbang! Asa a inceput dimineata mea de dinainte  de Semimaraton Bucuresti atunci cand  mi-a explodat uscatorul de par in mana (???!!!). Partea buna e ca ma trezisem, de tot, si trezisem si jumatate de bloc cu zgomotul, fumul si tipetele din dotare :).  “Electrizata” fiind, m-am miscat mult mai rapid  decat de obicei cu echipatul (duhhh!) si mancatul si eram gata sa plec pe usa cand mi-am amintit ca am uitat ceva. Nu imi scrisesem pe mana pace-ul la care urma sa alerg.

Evadare esuata, in doi

Se spune ca puterea unei echipe este data de suma defectelor, lucru foarte adevarat, cel putin cand vine vorba de cuplul  Bike Geek format din “micul echilibrist” si “mica prastie” la Prima Evadare 2016. Alex are o tehnica impecabila de MTB (serios, il urasc pentru asta :)), e in stare sa bage o bicicleta si prin gaura cheii, dar e lenes si iese la un antrenament in cel mai fericit caz o data pe luna.

Road Grand Tour, Road Grand Pink si alte cele

Salutari din Ironman-land, taramul mitic unde zilele curg atat de repede incat habar nu ai in ce zi a lunii suntem dar stii sigur si in miez de noapte cate saptamani mai sunt pana la …linia de finish. Taramul unde administratorul de bloc poate sa te scoata de la intretinere caci si asa stai doar 5 minute pe acasa.

80 de zile pana la Ironman 2.0 si prima criza existentiala

Perioada ante Ironman este una fantastica. Zau! Se intampla niste lucruri cu mintea si corpul “subiectului” – lucuri pe care le-am experimentat cu succes si in sezonul 2014 (alias Ironman intaiul) dar care ma suprind la fel de mult si acum. Stiu la ce sa ma astept, stiu ce este “normal” si tot nu imi vine sa cred cat de usor o iau pe carari :). Sunt la un “buhuhu” distanta de “iron meltdown”.

Winter zen la Winter Tri

Weekendul care a trecut, m-a adus fata in fata cu al 4-lea triatlon “Winter Tri”. In 2013 am facut o stafeta, aterizant pe penultimul loc :). Un an mai tarziu, plecam cu ambitii maxime la individual, doar ca sa ma dezumflu gasind bicicleta pe pana in tranzitie. In 2015 m-am luptat destul de vitejeste pentru un loc 6 la general, iar acum… ei acum…   batea la usa triatlonul, si eu pentru prima oara vroiam sa ma ascund sub o patura si sa ii spun ca nu sunt acasa!

Ironman 2: 20 de saptamani de dragoste, o zi de razboi

Mai sunt 20 de saptamani pana la Oradea, locul unde voi trece linia de finish de la un Ironman. Daca mai e necesar, amintesc ca inseamna: 3.8km de inot intr-un lac malos, 180km  de bicicleta peste dealurile suparatoare ale Oradei, 42km de alergare in 38 de bucle plictisitioare. O LINIE de finish!

20 de saptamani pot sa para o vesnicie, dar stiu sigur ca vor trece intr-o clipa. Asa se intampla mereu!

Nicio iarna fara Gerar

Nu e asa de complicat cu scrisul unui articol despre Gerar, zau! Sunt la a 4 a editie, iar pentru mine povestea are un puternic miros de deja-vu, caci in fiecare an vin la fel de nepregatitata, ma bucur si sufar in cursa cam la fel de intens, iar rezultatele sunt mereu prin vecinatatea lui "se putea si mai bine".  In fiecare an, cei 10.7km in parcul Politehnicii decurg cam asa:

Pagini